Þa-ța-ța, căpriță, ța!
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Clempăn osul și ciolanul
și izbesc luna cu anul
Calcaneul mi-l înfig
unde este cel mai frig
Þa, -ța, -ța, căpriță, ța
Behăito, draga mea
Dau și eu cu mine-n tine
și cu verde-n albăstrime
Vine norul și ne plouă.
Noroiere, negre ouă.
Þa, -ța, -ța, căpriță, ța
rogu-mi-te nu călca.
Tu spargi gălbenușul rege
poate numai peste lege
de nu zbiară nimenea
ța, ța, ța, căpriță, ța.
* din volumul \"În dulcele stil clasic\", 1970