Sari la conținutul principal
Poezie.ro

Semn 8

de Nichita Stănescu(2009)

2 min lectură

Mediu
Mergeam prin zăpadă înfrigurat
când deodată am auzit-o strigându-mă dinapoia mea:
\"Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat,
cele două picioare din spate
în laț greu îmi sunt ferecate.
Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine\", mi-a zis.
Mergeam înfrigurat și nici că-mi păsa,
vulpea argintie din laț spre mine se lungea,
\"Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine\", mi se ruga,
mie nici că-mi păsa,
înfrigurat pe zăpadă mergeam,
fără de suflet în mine și fără de ram,
se albea argintiu spre dimineață,
vulpea prinsă în laț se lungea ca o frânghie în spatele meu
începuse să ningă, dar tot o mai auzeam
cum mă ruga s-o iau cu mine.
Mergeam înfrigurat prin zăpadă și mă ningea,
vulpea argintie în spatele meu se lungea,
ca o rază a frigului se făcea,
\"Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine\", scâncea,
cât un orizont de lungă și de curbată se făcuse ea,
vulpea argintie cu picioarele de pe urmă în laț,
ca o rază rece a fulgilor de nea,
din urmă mă ajungea și nu mă ajungea.
\"Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ia-mă, ia-mă cu tine!\"
Mă înfrigurasem de tot și mergeam prin zăpadă
și ningea atât de des
încât de vedere nu mai aveam nevoință.
* din volumul \"Noduri și semne\", 1982

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
An
Cuvinte
212
Citire
2 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Nichita Stănescu. “Semn 8.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/semn-8

Intrebari frecvente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.