Marin Sorescu›Poezii

Îmi pare rău de fluturi Când sting lumina, Și de lilieci, Când o aprind... Nu pot să fac un pas Fără să jignesc pe cineva? Se-ntâmplă atâtea

Am umblat cu cerșitul pe la păsări Și mi-a dat fiecare Câte o pană. Una înaltă de la vultur, Una roșie de la pasărea paradis, Una verde de

O femeie Se urcă-ntr-un pom Și bărbatul îi ține cu amândouă mâinile Scara. O pasăre zboară Pe cer Și un copil îi ține Aerul. O stea

Codrule, Dă-mi o frunză de sus, Pentru lumină și pentru tinerețe, Și pentru viața care nu moare. Codrule, Dă-mi o frunză de jos, Pentru

De câte ori închid citatul, Simt în mine Nu știu ce secretă jubilație De polițist: L-am închis și pe-ăsta, Mama lui de porc!

S-a născut dintr-un hohot de râs. Când părinții au trebuit să îi arate lumea El a început să râdă în fața fiecărui lucru, Până la soare. Și a

Apele peste care am trecut Mi-au dat ca amintire un mic licar sub piele. Nu mai pot pasi sprinten,cu avant, Decat daca am talpa plina de

Când mă gândesc ce mă așteaptă și acasă, Porcii aceia de pețitori, Beți chiori, slinoși pe armurile din cuier Jucând toată ziua table Până li

Românii Când se exilează Se așează de-a lungul căii ferate, În Europa, Sau, dacă mai e loc, pe lângă gări. Să fie mai aproape de casă, Să

Cerul Cerul scăpase sus, Dincolo de cer, Mai flutura doar un capăt de nor Care venea până la noi, Atingea pervazul. Comunicarea noastră e mai

Tu îmi storci vlaga Și eu cred că tu Îmi storci vlaga. Tu îmi duci copilul La război Și eu cred că tu Îmi duci copilul La război. Tu

Nu pot să dorm, Mi s-a plâns copacul; Visez urât. Apar în juru-mi Fel de fel de nopți, Și, de spaimă, pe trunchiul meu coaja Face

Dacă te-ai îndepărta puțin, Dragostea mea ar crește Ca aerul dintre noi. Dacă te-ai îndepărta mult, Te-aș iubi cu munții și cu apele Și cu

Cocoșul, înjunghiat, mânji cu sânge Drumețul ce-i servise drept călău. Pictura penelor o clipă plânge Un cucurigu falnic, din ecou. De-o parte

Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp. Era bolnav ceasul și, simțindu-și sfârșitul, Poate că s-a gândit și el La un rai al obiectelor care

Dumnezeu E peste tot Dar asta nu-l împiedică Să-și caute centrul. Și asta îi ia, bineînțeles, Tot timpul. Relația spațiu- timp E în

Pisica mea se spală Cu laba stângă, Iar o să avem un război. Fiindcă, am observat, De câte ori se spală Cu laba stângă, Crește

Si as dori să te pastrez In clipa aceasta de stralucire Ca pe-o floare, care se daruie singura Unei picturi cu sfânt. (Vezi arhanghelul cu crinul

Eu mut o zi alba, El muta o zi neagra. Eu inaintez un vis, El mi-l ia la razboi. El imi ataca plamanii, Eu ma gandesc un an la spital, Fac o

Cei mai dezinvolti - actorii! Cu manecile suflecate Cum stiu ei sa ne traiasca! N-am vazut niciodata un sarut mai perfect Ca al actorilor in

Car namol cu o caldare La femeile care fac nudism. In tinerete aveam o parere mai buna Despre femei; Dar trebuie sa faca cineva Si treaba

Shakespeare a creat lumea în șapte zile. În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstile sufletești. În ziua a doua a făcut rîurile, mările,

Cu toate ca se afla in rai, Adam se plimba pe alei preocupat si trist Pentru ca nu stia ce-i lipseste. Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe

Am zărit lumina Am zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti Sanatosi? Voinici? Cum o mai duceti cu