Marin Sorescu›Poezii

Doctore, simt ceva mortal Aici, în regiunea fiintei mele. Ma dor toate organele, Ziua ma doare soarele Iar noaptea luna si stelele. Mi s-a

Cică lucrurile mai trec odată Pe unde-au mai fost Ca niște sentimente comete. Trebuie numai să știi să le-aștepți, Trebuie numai să rupi, Stând

Ne cunoastem, Ne-am intalnit intr-o zi Pe pamant, Eu mergeam pe o parte a lui Tu pe cealalta. Tu erai asa si pe dincolo O, erai ca toate

Pachetul de tigari gol are o nostalgie pe care numai vidul cosmic o-ntelege se simte absolut parasit ca o rampa de lansare dupa ce toate

Gândești rar Și-ți cad frunzele Printre gânduri. Gândesti atât de rar, Că răsar păduri Și lumea toată Și tu ești la amândouă marginile

În moarte se respiră greu În schimb, e veșnică. Mereu Voi respira și tot mai greu Această stare de ne-eu.

Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu să văd ce mai faceți. Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi

Mergeam pe drum. Era luna, asa, toamna. Si mă ajunge din urma si trece pe langa mine Un cerc. O tuturiga mare de fier. Un cerc Care mergea singur

Ochii mi se măresc tot mai mult, Ca două cercuri de apă, Mi-au acoperit toată fruntea Și jumătate din piept. În curând vor fi tot atât de

Ce zi e azi? Luni? Dar Luni a fost Saptamana trecuta. Marti? Marti a fost tot anul trecut A fost marti ca popa. Miercuri? Secolul

Eu voi incepe sa te uit Spre nord. Tu ma vei uita Spre sud. Mai intai iti voi uita Sufletul, Care nu-mi va lua Nici trei zile. Dupa

Mai avem încă multe Să ne spunem, De aceea cădem Pe unde apucăm Și-ncepem lacomi Să vorbim în somn. Cu lucrurile din cameră, Ivărele,

- Care apropie oamenii, ai spus? Nu stiu - parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa. - Poate în palma. - Eu nu ghicesc decât în talpa. - Ce semn de

Ecuatorul si polii Impreuna sintem foarte dialectici (Tu stii ca a fost cea mai frumoasa Zi din viata mea? Ce bine-ar fi să fie asa. \"Ba

În iad pacătoșii Sunt valorificați la maximum. Femeilor li se scot din cap Cu o pensetă Clamele, agrafele, inelele, brățările,

Pe-astia-i stiu eu din 1916, din Moldova. Ni i-au dat de ajutor, contra nemtilor. Si ei au fugit. Beai cu ei la masa, mancai, Si pana la poarta

Venea din curte si intra intr-o gaura Din beciul casei. Era un sarpe gulerat, mai mult alb, alburiu. George era copil: - Uite sarpele, uite

Iata, m-am nascut, Am crescut Si mi-am desfacut sufletul Pana la capatul lumii. Toate lucrurile m i-au imprumuttat Fata lor Si sunt in

Ochii mi se măresc tot mai mult, Ca două cercuri de apă, Mi-au acoperit toată fruntea Și jumătate din piept. În curând vor fi tot

Car namol cu o caldare La femeile care fac nudism. In tinerete aveam o parere mai buna Despre femei; Dar trebuie sa faca cineva Si treaba

Ochii mi se măresc tot mai mult, Ca două cercuri de apă, Mi-au acoperit toată fruntea Și jumătate din piept. În curând vor fi tot atât de

Eminescu n-a existat. A existat numai o tara frumoasa La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe. Ca o barba nepieptanata de crai. Si

Sah - Marin Sorescu Eu mut o zi alba, El muta o zi neagra. Eu inaintez un vis, El mi-l ia la razboi. El imi ataca plamanii, Eu ma

Eminescu n-a existat. A existat numai o tara frumoasa La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe. Ca o barba nepieptanata de crai. Si