Sufletul tău funcționează cu lemne, Iar al meu cu electricitate. Dragostea ta umple cerul de fum, A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai

De câte ori sunt scos la lecție Răspund anapoda La toate întrebările. - Cum stai cu istoria? Mă întreabă profesorul. - Prost, foarte

- Surioară dragă, am... Am venit să-mi dai și mie... Pân’ la primăvară... - N-am. - ...un grăunte... ai o mie. - N-am. - Dar toată lumea

Eminescu n-a existat. A existat numai o țară frumoasă La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe, Ca o barbă nepieptănată de crai Și

Vine o vreme Când trebuie să tragem sub noi O linie neagră Și să facem socoteala. Câteva momente când era să fim fericiți, Câteva momente când

Noi, care suntem îngrozitor de mari, Care n-am mai căzut pe gheață Dintre cele două războaie, Ori dacă din greșeală am alunecat vreodată, Ne-am

Mergeam așa, Când deodată în fața mea, S-au desfăcut doua drumuri : Unul la dreapta, Și altul la stânga, După toate regulile simetriei. Am

Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei, Azi am comunicat atat de bine, Am fost atat de tristi, Perfectiunea asta in comun N-o mai atingem

Eu mut o zi albă, El mută o zi neagră. Eu înaintez cu un vis, El mi-l ia la război. El îmi atacă plămânii, Eu mă gândesc un an la spital, Fac o

Am vrut să mă schimb pe unul mai bun, L-am căutat cu lumînarea, Înalt ca bradul, curat ca floarea, Și care noaptea să doarmă tun. Ce, cu

La cele mai bune replici ale mele Ai tușit, Scorpie bătrînă. Ele erau cheia Întregului spectacol, Le pregăteam în febră Ani în șir, Oamenii

Doctore, simt ceva mortal Aici, în regiunea fiintei mele. Ma dor toate organele, Ziua ma doare soarele Iar noaptea luna si stelele. Mi s-a

Uitatul pe fereastră a devenit un tic, Toată lumea se uită pe fereastră. Citește, spală, iubește, moare Și din când în când dă fuga Și se uită pe

Floare naltă, floare neagră, Nu ți-am spus, fă, că-mi ești dragă? C-o să fur din cer cinci stele Să-ți fac salbă de mărgele? Și mă lăudam că

Mitrele, ori de câte ori se certa cu muierea, Își lua betele să se spânzure în vale la sălcii; Să vadă și ea, fir-ar a relelor, Ce-nseamnă el în

Într-o încăpere ca toate celelalte, Amenajată cu plafon zdravăn, Ne întrecem la sărituri în înălțime. Știm precis Că nu poate sări nimeni Mai

Ma uit la toate lucrurile De doua ori. O data ca sa fiu vesel, Si o data ca sa fiu trist. Copacii au un hohot de ras In coroana de

Un fir de păianjen Atârnă de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite și Scara la

Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Și le-am spus să mă găsească. Și copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat

Ne cunoastem, Ne-am intalnit intr-o zi Pe pamant, Eu mergeam pe o parte a lui Tu pe cealalta. Tu erai asa si pe dincolo O, erai ca toate

Cică lucrurile mai trec odată Pe unde-au mai fost Ca niște sentimente comete. Trebuie numai să știi să le-aștepți, Trebuie numai să rupi, Stând

Când stai în tren și pleacă trenul vecin, De ce ai impresia că ai plecat Tu? Primăvara și toamna Te tot uiți pe cer, pierdut în

Craiova văzută din car e cel mai frumos oraș din lume, Rămân și acum încremenit când mă gândesc, îmi lasă gura apă. Era și primul oraș care îmi

Îmi pare rău de fluturi Când sting lumina, Și de lilieci, Când o aprind... Nu pot să fac un pas Fără să jignesc pe cineva? Se-ntâmplă atâtea