Doină
de Marin Sorescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Nu, nu plâng, mi-a răspuns
Măicuța bătrână,
Cu brâul de lână.
Numai uneori simt că obrazul meu
E pământul
Pe care s-a prăbușit Meșterul Manole
Și-atunci, după obiceiul din vechime
Trebuie să-l însemn
Cu două izvoare.
Așa a fost într-o zi
Când l-am trimis la oaste
Pe fiul meu Tudor,
Primenindu-l, că era duminică dimineața,
Cu cămașa morții.
Așa a fost când
A căzut de pe mănăstirea lui
Aurel Vlaicu,
Dragul de el, o nimerise atât de frumoasă
Că și zburase !
Și așa a fost
De multe ori,
N-am istoria acum la mine
Să-ți povestesc.
Nu, nu plâng numai că simt uneori
Că obrazul meu e pământul
Și trebuie să-l însemn după obiceiul din vechime
Cu două izvoare.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Sorescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Sorescu. “Doină.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/marin-sorescu/poezie/doinaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.