Marin Sorescu›Poezii
(264 texte)Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori Biografia completă →
Tușiți
La cele mai bune replici ale mele Ai tușit, Scorpie bătrînă. Ele erau cheia Întregului spectacol, Le pregăteam în febră Ani în șir, Oamenii
De doua ori
Ma uit la toate lucrurile De doua ori. O data ca sa fiu vesel, Si o data ca sa fiu trist. Copacii au un hohot de ras In coroana de
Shakespeare
Shakespeare a creat lumea în șapte zile. În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești În ziua a doua a făcut rîurile, mările,
De-a baba oarba
Hai sa credem tot ce spunem, E un joc foarte frumos. Tu sa-mi spui: \"Te iubesc\" Si eu sa ma bucur copilareste, De parca mi-ai fi daruit un
Adiacente
Adiacentele la ce-am de spus Erau acolo si acuma nu-s, Ia-le de unde nu-s, adiacente, Căci nici în gusile fosforescente Nu mai gasesti nimic de
Blestemul doi
S-a umplut casa de fum Eu ard, nu te speria, Eu am luat foc, Bine ca esti aici langa mine, Sa ma vezi, Ca tu pana nu vezi nu crezi, Nu mai
Pe sub usa
Ziua de azi Mi-a fost varata, ca de obicei, Pe sub usa. Mi-am asezat pe nas ochelarii Si-am inceput S-o citesc. Nimic
Developare
Azi am fotografiat numai copaci, Zece, o suta, o mie. Ii voi developa la noapte, cand sufletul va fi o camera obscura. Apoi ii voi clasa: Dupa
Prapastie
Dumnezeu e surd Si trebuie sa-i spun ceva Ii scriu pe-o foaie de hartie. Asa se procedeaza Cu toti surzii. Dar mie nu-mi intelege
Urme
As vrea sa fug Sa dispar si sa ma caut. Ma iau dupa tine Si dupa genele urmelor tale prin aer.
Scrisori din camera de alaturi
Nu pot să scriu decât despre tine, Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada, Ca un perete pe care
Pana la un punct
Pana la un punct Somnul e regenerare, Daca-l depasesti - E putrezire. Da-mi inapoi crinul, Pe care-l tineam în mana Si care, în bezna cea mai
Hornuri
Ah, hornurile, Prin care casele Dau semn ca si-au taiat venele!
Transfuzie secretă
Brazii își vindecă scorburile Picurînd într-una rășină, Cum se ung și lebedele c-o grăsime De nu li se-atinge apa de pînze. Dacă fiecare
Pictura cu crin
Si as dori să te pastrez In clipa aceasta de stralucire Ca pe-o floare, care se daruie singura Unei picturi cu sfânt. (Vezi arhanghelul cu crinul
Boala
Doctore, simt ceva mortal Aici în regiunea ființei mele, Mă dor toate organele, Ziua mă doare soarele, Iar noaptea luna și stelele. Mi s-a
Nudism
Car namol cu o caldare La femeile care fac nudism. In tinerete aveam o parere mai buna Despre femei; Dar trebuie sa faca cineva Si treaba
Muntele
Tin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine Masini mici, Autocamioane, Tancuri Sitot
Scara la cer
(ultima poezie scrisa de poet)
Un fir de paianjen Atârna de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasa tot mai jos. Mi se trimite si Scara la
Am zarit lumina
Am zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti Sanatosi? Voinici? Cum o mai duceti cu fericirea? Multumesc, nu-mi
Glezne fragile
Unde ramasesem? La glezne fragile. Da, din cauza lor Pretinzi ca nu poti schia. Gleznele fragile mă-nnebunesc, Imi plac foarte mult. Ce bine te
Scara la cer
Un fir de paianjen Atârna de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasa tot mai jos. Mi se trimite si Scara la
Grup
Traiau de mult timp impreuna Si cam incepusera sa se repete: El era ea Si ea era el, Ea era ea Si el era tot ea. Ea era, nu era, Si el era
Scrisori din camera de alaturi
Nu pot să scriu decât despre tine, Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada, Ca un perete pe care