Prapastie
de Marin Sorescu(2004)
1 min lectură
Mediu
Dumnezeu e surd
Si trebuie sa-i spun ceva
Ii scriu pe-o foaie de hartie.
Asa se procedeaza
Cu toti surzii.
Dar mie nu-mi intelege scrisul
Si cand il vad cum se scarpina-n aureola
In fata unei conjunctii,
Ma gandesc ca mult mai usor ar fi
Sa i-o urlu-n ureche.
Asta si fac,
Dar Dumnezeu da din cap
Ca nu-ntelege
Si-mi face semne sa-i scriu pe-o hartie
Tot ce vreau sa-i spun.
Pe mine ma apuca disperarea,
Ies in strada si opresc calatorii,
Punandu-le-n fata hartia mea,
Scrisa cum am putut mai frumos si mai citet
Ca pentru ochii lui Dumnezeu.
Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grabiti,
Si dandu-mi cu mana hartia la o parte,
Ma roaga sa le spun totul repede
Prin viu grai.
Atunci ma pomenesc urland
Ca din fundul unei prapastii,
Asa cum urla Dumnezeu
Cand isi face rugaciunea.
Si de spaima c-am auzit si eu
Uit ce-am vrut sa le spun.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Sorescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Sorescu. “Prapastie.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/marin-sorescu/poezie/prapastieIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.