Tușiți
de Marin Sorescu(2004)
1 min lectură
Mediu
La cele mai bune replici ale mele
Ai tușit,
Scorpie bătrînă.
Ele erau cheia
Întregului spectacol,
Le pregăteam în febră
Ani în șir,
Oamenii m-așteptau cu respirația tăiată,
Efectul trebuia să fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te îneca tusea,
Scorpie bătrînă.
Dacă se-ntîmpla
Să lipsești odată,
Începea să tușească
Scaunul pe care stătuseși.
Acum ai molipsit
Toată sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul
Într-o tuse măgărească...
Tușiți,
Răgușit, pițigăiat, dogit,
Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,
Ca la vocalize, ca la doctor,
Tușiți!
Credeți că spun rolul pentru voi,
Ochii mei par că se uită la voi,
Cînd, de fapt, eu privesc peste capetele voastre
Becul roșu din fundul sălii.
Pentru el vorbesc,
Lui îi spun sufletul meu învățat în nopți de insomnie,
Becului roșu care arată locul pe unde, la sfîrșit,
Voi trebuie să evacuați sala,
Scorpii bătrîne.