Marin Sorescu›Poezii

Noi, care suntem îngrozitor de mari, Care n-am mai căzut pe gheață Dintre cele două războaie, Ori dacă din greșeală am alunecat vreodată, Ne-am

Am vrut să mă schimb pe unul mai bun, L-am căutat cu lumînarea, Înalt ca bradul, curat ca floarea, Și care noaptea să doarmă tun. Ce, cu

Floare naltă, floare neagră, Nu ți-am spus, fă, că-mi ești dragă? C-o să fur din cer cinci stele Să-ți fac salbă de mărgele? Și mă lăudam că

Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Și le-am spus să mă găsească. Și copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat

În cimitir doar deșteptarea Este mai grea. Încolo...trai! Prieteni vin și-ți udă floarea Crescînd pe gura ta de rai. E-o desfătare

Fără îndoială, pământul Este o mare Popicărie. Pentru că nu sunt suficienți Copaci, Oamenii stau și ei În picioare. Cineva aruncă

Prin Roșiori, gîndind la vede, Trec asiatic și distrat Și Gangele ce nu se vede E scris în Vede, apăsat. În Indii pe musoni am stat, Mai

Aș, nu plouă curînd, spune Moșu Pătru, Fiindcă n-a ieșit nicovala la munte, Uite, cînd s-or face norii așa nicovală Peste munte, atunci o să tragă

Enigma Domnule, am auzit în tinerețe o ghicitoare Și i-am uitat răspunsul. ,,Tenghelita, Menghelita, De carcee, Tombolita. Ghici, ce

Leda trece surâzând Printre lucruri Și se culcă Cu fiecare. Gardului i-a născut un copil Din iederă, Soarelui i-a născut O

Când se dă leacul unei boli Toți cei care au pierit de acea boală Ar trebui sa învie Și să-și trăiască în continuare Restul de zile Până la

A venit o noapte ca o piatră albastră, Despletită, Și mai era acolo și un turn. Un turn cu geamuri rotunde, nesparte și cafenii. Omul acela cu

In lupta dintre furnicile mari si mici Au invins totusi termitele. E primul gand pe care mi-l dai, New-York, malai mare, Aud cum zgarii cu pile si

Sarpele casei Venea din curte si intra intr-o gaura Din beciul casei. Era un sarpe gulerat, mai mult alb, alburiu. George era copil: - Uite

Oprește! A răcnit sufletul, Oprește să mă dau jos! Sunt sătul de atâtea corvezi, De-atâtea determinări, obligații și legi, Eu am fost făcut să

Am zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti Sanatosi? Voinici? Cum o mai duceti cu fericirea? Multumesc, nu-mi

Boala Doctore, simt ceva mortal Aici, in regiunea fiintei mele Ma dor toate organele, Ziua ma doare soarele Iar noaptea luna si

În fiecare seară Strâng de prin vecini Toate scaunele disponibile Și le citese versuri. Scaunele sunt foarte receptive La poezie, Dacă

Adiacente Adiacentele la ce-am de spus Erau acolo și acuma nu-s, Ia-le de unde nu-s, adiacente, Căci nici în gușile fosforescente Nu mai

Puțin îmi pasă mie De noutățile voastre. Eu vin cu noutățile mele.

Rugăciune Doamne, creația a dat înapoi Ca un cucui al universului. Doamne, creația ta s-a retras in sine Cu tine cu tot si orbecăim in

Scrisori din camera de alături Nu pot să scriu decât despre tine, Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra Inaintea ochilor, pe imensul cadru de

TREBUIAU SÃ POARTE UN NUME Eminescu n-a existat. A existat numai o țară frumoasă La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe, Ca o

Până la un punct Pâna la un punct Somnul e regenerare, Dacă-l depășești - E putrezire. Dă-mi înapoi crinul, Pe care-l țineam în mână Și