Boala râsului
de Marin Sorescu(2005)
1 min lectură
Mediu
S-a născut dintr-un hohot de râs.
Când părinții au trebuit să îi arate lumea
El a început să râdă în fața fiecărui lucru,
Până la soare.
Și a fiecărui cuvânt,
Până la infinit.
La șapte ani încă nu se oprise din râs
Și doctorii l-au trimis la școală.
Profesorii i-au arătat cartea de fizică
Dar el râdea ținându-se cu mâinile de burtă.
La istorie ajunsese cu mâinile la genunchi.
La geografie, la tălpi.
Atunci doctorii i-au recomandat trei femei
Demne de acest nume,
De care să se-ndrăgostească,
Dragostea intrând în profilaxia liniștii.
Cum să vă spun?
Pe prima a iubit-o-n hohote,
Pe a doua a zâmbit-o,
Cu a treia s-a-necat de râs.
Atunci doctorii i-au prescris moartea,
S-o ia o dată în viață
Și după aceea câte o linguriță
Din trei în trei veșnicii.
Dar și în mormânt
El tot mai continuă, și azi, să râdă.
Până acum a fost mutat în vreo
Șapte cimitire
La cererile repetate
Ale răposaților.