Cocoșul

Cocoșul, înjunghiat, mânji cu sânge
Drumețul ce-i servise drept călău.
Pictura penelor o clipă plânge
Un cucurigu falnic, din ecou.

De-o parte capul, pleoapele ce-și strânge,
De alta trupul, pâlpâind spre hău,
Iar gospodina mâinile nu-și frânge:
Ea l-a hrănit, era cocoșul său

Și treci pe lângă scenă, pe retină,
Fixându-ți, făr’ să vrei, decapitarea.
Dar jalea ți-o bruiază o mașină.

Alt trecător la tine o să vină,
Cu ordin ca, distrat, să-ți ia suflarea...
Spre sacrificii mici, executarea!