Adam Mickiewicz
(n. 24 Dec 1798)
"Adam Bernard Mickiewicz (← poloneză, lituaniană Adomas Bernardas Mickevièius, bielorusă Адам"
Oda tinereții
traducere de Miron Radu Paraschivescu, din volumul de poezii: \" Mickiewicz\",Editura Tineretului, 1959
Scheletice lumi, fără inimi, nici duh… Dă- mi tu, tinerețe, aripa ta sfîntă Să sbor peste moartele lumi prin văzduh, Să-ating al iluziei rai,
Îndoiala
Cât timp nu te văd, nu oftez, nu bocesc Stăpân sunt pe mine și când te zăresc, Când însă mult timp nu-mi mai ieși înainte Ceva îmi lipsește, un
Furtuna
traducere de Miron Radu Paraschivescu, volumul \"Mickiewicz\", Editura Tineretului,1959
Pînze și cîrmă-s rupte-n vîrtejul ce vuiește, Voci îngrozite strigă, gem pompele de apă, Parîmele din mînă matrozilor le
Liniștea mării
Pe înălțimile de la Turkankut
Vîntul de-abia atinge-a catargului vîntrea; Lin, unda clară, pieptul a prins să și-l ridice Ca tînăra mireasă purtată-n vis ferice, Cînd, de-un
Scuza
din volumul de poezii \"Mickiewicz\" , traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959
În cîrd cu cei de-o seamă, cîntam și eu iubirea. Mă lăudară unii, alții șoptiră-ncet: \" Numai iubire, jale și chin e ăst poet, Nimica alt nu
Biografie- Adam Mickiewicz de Olga Zaicik
( prefață la volumul de poezii în traducerea lui Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959)
Inca din timpul vieții sale, Adam Mickiewicz devenise un simbol. Numele lui, asociat în permanență cu suferințele și idealurile poporului
Pan Tadeusz
(fragmente I ) traducere de Miron Radu Paraschivescu, volumul de poezii \"Mickiewicz\", editura Tineretului, 1959
O, voi, contimporanii cu-ai Litvei mîndri cneji, Copaci de prin Ponara, Șwitez și Bialovej, Ce umbra v-ați zvîrlit-o prin codrii Cușelov, Pe
Prietenilor ruși
volumul de poezii \"Mickievicz\", traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959
Mă țineți minte? Mie, prieteni cînd îmi vin În gînd, ce-au văzut moartea, surghiunul, închisoarea, La voi mă gîndesc de-asemeni: cu-al vostru chip
Resemnare
Nefericit cel ce zadarnic iubit să fie tot așteaptă ; Mai neferice, când, de golul din suflet, a iubi nu poți ; Dar mai nefericit pe lume acela-mi
Vis
Când ai să fii silită să mă abandonezi, Chiar de-ai să simți în suflet, neîncetat, iubire, Nici când mă vei lăsa, să nu ma întristezi Și nici să
Pan Tadeusz
Fragmente II ( același volum)
Fragmente II Cînd, slab, elanu-i simte copitele prea grele, Cînd iepurele simte că sîngele-i se-nchiagă, Cînd șoimul nu mai vede, cînd cerbul
Laurei
Doar te-am văzut și-ndată m-am și aprins la față Cătând o cunoștință-n privirile-ți străine ; Împuprurarea ta s-a și răsfrânt în mine Ca roza care
Pan Tadeusz
Fragmente III( același volum)
Iar Ghervazi-nainte cu cîțiva pași de ei Și, fără nici o armă, Robac; și-atunci, tustrei Au tras ca la comandă-ntr-o clipă din sîneață. Cum
Către M.
Piei din privire-mi!... te-ascult de îndată, piei și din inimă!... inima-ascultă, piei din memorie!... nu, niciodată, gândul această poruncă
Balada Coanei Tvardovsca
volumul de poezii \"Mickiewicz\", traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959)
Mîncă, trag din pipă, toarnă, Jocă, rîd, petrec, fac gură, Crîșma doar că n-o răstoarnă Cu a lor chiuitură. Stînd ca pașa-n cap de
În stepa Akkermanului
Condrumeților mei din călătoria prin Crimeea
Plutesc ca într-o mare pe unde de verdeață. Trăsura pare-o luntre săltată pe un val De pajiști fără margini ce bat, foșnind, la mal, De insule -
Gânduri de ziua plecării
M-a și cuprins regretul ! Ce-i oare ? Sunt în prag, Mă-ntorc iar în lăcașul pustiu și-atât de drag, Parc-am uitat ceva ; iar ochii-mi rătăciți Tot
Pan Tadeusz
Fragment, Cartea XII. 492-526
[..] 492 Sar oaspeții; Notarul cuprins de groază tace, Sări și Prezidentul în grabă să-i împace; Pe Conte, Telimena de-o parte-l ia,
Ruinele castelului din Balaklava
Traducere în limba română de Vladimir Belistov
Ruinele acestea, mărețe-n alte zile, Făceau pe vremi Crimeea un bastion slăvit; Acuma par că-s cranii, sub care s-au pitit Reptile verzi și oameni
Resemnare
din volumul de poezii \"Mickiewicz\" , traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959
Nefericit cel ce zadarnic iubit să fie tot așteaptă; Mai neferice cînd, de golul din suflet, a iubi nu poți; Dar mai nefericit pe lume acela-mi
Îndoială
Cât timp nu te văd, nu oftez, nu bocesc, Stăpân sunt pe mine și când te zăresc; Când însă mult timp nu-mi mai ieși înainte, Ceva îmi lipsește, un
