În stepa Akkermanului
de Adam Mickiewicz(2009)
1 min lectură
Mediu
Plutesc ca într-o mare pe unde de verdeață.
Trăsura pare-o luntre săltată pe un val
De pajiști fără margini ce bat, foșnind, la mal,
De insule - atoluri cu flori și iarbă creață.
Amurg... Nu-i nici cărare, în zare - nici un deal,
Zadarnic cat pe ceruri o stea drept călăuză.
Ce luciu-i colo-n nouri ca un cărbune-n spuză?-
În Akkerman, pe Nistru, sclipește farul pal...
E liniște... Să-oprim dar... Un fluture aud
Zbătându-se în iarbă, de roua rece ud,
Mișcând pe nesimțite tulpinile plăpânde;
Alunecă un șarpe... E-atâta pace-acum
Că-aș auzi din țărnă chiar vocea ei chemândă...
Dar mână! Cin` să cheme? Nu-i nimeni noaptea-n drum...