"Ruga către om" – 17224 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
TTTristan Tzara
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului...
110 poezii, 0 proze
MDMelania V. Ducar
"Piatra" "Piatra este un om in care alt om si-a bagat mana ca intr-o manusa si la intors pe dos ca pe o manusa!" "Daca pleci la drum lung" "Daca pleci la drum lung nu-ti lua mainile cu tine, lasa-ti cerul la ma-ta ascunde cosciugele la tine acasa sa nu le vada viitorii morti cu ochii lor Daca pleci la drum lung nu smulge copacul din radacina si nu gasi adevarului vina si mortii, mormant Daca pleci la drum lung desbraca-ti timpul ca o rufa desbraca-te de pasarea ce zboara fa ca piatra sa fie o tufa fa ora ta sa fi fost odinioara Daca pleci la drum lung fa-te cuvant, si numai cuvant si numai cuvant daca pleci la drum lung" Nichita Stanescu
21 poezii, 0 proze
ALIN DOBROMIRESCU
Autor versuri "Ingerul cu calimara" 2000, prefata Nicolae Dragos "Ruga catre mama" 2005, prefata Nicolae Dragos
17 poezii, 0 proze
LTLev Nikolaevici Tolstoi
Lev Tolstoi sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi (rusă Лев Никола́евич Толсто́й) (n. 28 august(sv) / 9 septembrie(sn) 1828, Iasnaia Poliana - d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn), 1910, Astapovo) a fost un scriitor rus considerat de către critici ca fiind unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Creația sa epică se...
17 poezii, 0 proze
MVMitropolitul Varlaam
MITROPOLITUL VARLAAM In activitatea sa culturara Vasile Lupu fu secondat de catre mitropolitul Varlaam, un carturar distins din acea epoca. Ca scriitor , mitropolitul Varlaam se remarca prin claritatea si plasticitatea limbii pe care el si-o formeaza in regiunea Neamtului. Mitropolitul Varlaam, ca toti carturarii epocii, cunostea bine si limba slava bisericeasca si, probabil, si limba rusa. Prin activitatea sa carturareasca, mitropolitul Varlaam deschide sirul traducerilor in limba romana a unui numar mare de carti religioase, care umplu sec al XVII-lea si, al XVIII-lea. Desigur, aceste carti astazi au un interes pur stiintific. Ele insa contribuie la dezvoltatrea limbii literare romanesti. Limba romana in aceste traduceri capata putere de expresivitate pe care noi n-o gasim in sec. al XVI-lea. Ea gaseste o larga raspindire printre carturari. Cea dintii traducere a mitropolitului Varlaam este Leastvita (Scara) lui Ioan Scarariul traducere ce n-a vazut lumina tiparului. Opera lui...
0 poezii, 0 proze
MTMarina Tsvetaeva
Marina Ivanovna Țvetaeva s-a născut la Moscova pe 8 octombrie (26 septembrie-stil vechi) 1892 în familia unui profesor universitar. De la vârsta de 6 ani începe să scrie versuri, atât în limba rusă, cât și în poloneză și finlandeză. Învață la Moscova, apoi în pensioane din Europa, respectiv Elveția și Germania. Primele versuri pe care le publică, atrag atenția criticilor vremii(V. Briusov, M. Voloșin, N. Gumiliov), fiind considerată de către aceștia o poetesă deosebită. În 1912 se căsătorește cu Serghei Efron , ofițer în garda albă și, se pare, agent dublu. În 1922 – emigrează la Berlin, apoi se mută în Praga. În 1925 se stabilește în Franța. În 1939 se întoarce în Rusia Sovietică. La scurt timp, îi sunt arestați soțul și fiica, soțul fiind împușcat, iar Ariadna închisă în Gulag, unde va supraviețui 16 ani. Țvetaeva aproape că nu mai scrie poezie, se dedică traducerilor. La începutul războiului se evacuează la Elabuga. Nu are un loc de muncă, nu are o casă. La 31 august 1941 se...
27 poezii, 0 proze
LBLaura Bran
Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.
6 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
APAlexandr Sergheevici Pușkin
Aleksandr Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat. Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovich Pușkin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama lui Pușkin, Nadezhda (Nadja) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea strămoși, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovich Gannibal (1744–1807) și a soției lui, Maria Aleksejevna Pushkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovich...
47 poezii, 0 proze
Dimitrie Cantemir
DIMITRIE CANTEMIR (1673-1723) Dimitrie Cantemir s-a nascut la 26.10.1673 la Iasi in familia domnitorului Moldovei Constantin Cantemir. Mama, Ana Bantos, provenea dintr-o familie boiereasca si avea o cultura aleasa. Primele studii le face acasa cu un dascal invatat grec de la care capata cunostinte profunde de cultura antica. In anul 1687 este trimis de tatal sau ostatic la Constantinopol si acolo isi continua studiile la Academia greaca a Patriarhiei. Aici se afla intre anii 1688-1710. Este scriitor, istoric, filosof, geograf, folclorist, matematician, arhitect, compozitor si un poliglot. Cunoaste urmatoarele limbi: romana, rusa, greaca, persana, araba, germana, italiana, franceza, latina, turca. Operele sale sunt scrise in 4 limbi, si nu intimplator a fost apreciat de catre contemporanii sai “filosof intre regi si rege intre filosofi. In intervalul de la 1711-1719 el scrie principalele sale opere. In acest interval s-au scris operele: Istoria Imperiului Otoman, Sistemul religiei...
0 poezii, 0 proze
Ruga către om
de Gabriela Hîrlea
Știu, Că nu ești Dumnezeu și nu poți ierta… Că lacrimile mele au stins demult flacăra candelei… Știu Că doare totul in tine… sau e durerea mea? Dar simt că mor încet… fir alb cu fir alb… disperare...
Muntele înghețat al morții
de Felix Moga
- Când l-am găsit nu mai avea suflare. Doar ce fusese atins cu câteva clipe înainte, căci roata din față încă i se mai învârtea. Biotorul, însă, îi fusese zdrobit. Nu mai aveam cum să-l ajut....
Rugă către nimeni
de colar gabriela
Eu sunt legat de cer indirect, spuse viermele-om. Înțelept este cel ce privește \'nainte. Dă iarba la o parte precum Moise marea! În definitiv, mărul e legătura mea cu pământul.
rugă către fluturii târzii
de Vasile Munteanu
au plecat fluturii ieri abia trăgându-și sufletul pe fire de iarbă pe flori risipite de vânt au plecat fluturii - fluturii! - cu aripi curate netârâte vreodată pe pământ târzie vară! omidă avortată!...
Oglinda groazei
de Dorina Omota
Mă rog să scap de-un gând care mă duce Spre-ntunecimi cum nu am mai văzut Și scriu cu trandafiri, la o răscruce, Poemul îngerilor ce-au căzut. În ceața ce se lasă peste suflet, Mai bâjbâie o rugă...
***
de Cristina-Monica Moldoveanu
cerească e zidirea femeii preafrumoase cu părul greu de ape, ebenic, moariu cu bobi de soare viu în carne și în oase de o-nfășoară parcă lințoliu auriu femeia ca o vale cu codri și cu plaiuri pe care...
Serban Georgescu așternut ușor între litere să-și cuprindă poezia în ape de suflet
de Maria Prochipiuc
Plesca Adriana Doina Mi se deschisesera ochii Mi se deschisesera coastele Mi se deschisesera aripile … si tu tot si tu tot nu te-ai deschis Parapanta a caderii mele in vid (poezia \"diagonala\")...
asceză
de Daniela Luminita Teleoaca
amurg cetină de brad dezvelit revarsă-n noi pioasa așteptare: ne reculegem la ceruri ochii ridica-ne-vom de acolo va veni ajutorul nostru în smirnă mărgele din struguri truchiurile ni le pleacă e...
Ultimul drum
de gr sc dimitrie filisanu filiasi
Un nou început... ploaia asta si copiii care asteapta sa-si cunoasca profesorii, fetele lor pudrate cu o zburdalnica nevinovatie trezesc în mine o dureroasa melancolie, o amara nostalgie... Voi putea...
Îndurerarea-ntârzierii
de Romulus Câmpan Maramureșanu
Părerea de rău nu are maluri. Te îneacă hain, implacabilă, ca o încleștare de gheare înghețate, amintire a vinei întârziatului la împărtășania ultimei suflări. Cândva, prin toamna lui 1977, dacă bine...