Melania V. Ducar

am un gol in stomac. mi-e foame. mi-e foame.. de ce. de piza de la viking de snizel de la panini, de-un bulz facut instant am ametit, golul din stomac se mareste la fel si nerabdarea de-a

copil blajin ieșit din matcă te înalți pășești pe aripi de vals cauți neantul aprins în obraji rămâi surprins cuprins in vârtej dorind să privești la lumea de-afară prin bolul cu vise

privesc cum dragostea moare învaluita in culoare vorbe spuse într-un vânt creionate intr-un cuvant si precum a sa voință prin a Căii stăruință ne aduce mulțumirea în pe veci nemărginirea aste

Din recenziile primite de-a lungul muntilor, valurilor, vanturilor, se identifica nevoia compulsorie in adaugarea de ȘI-uri (care pe buna dreptate nu-si regasesc melodicitatea intr-o poezie), iar

trairi de-o vară.. ca la țară parfum de ploaie pe cerul stelar in iz de romanță, legată de clanță roz-arămie cand ziua invie vie, invie, dintr-un fum renaște până de Paște și paște.. omul

am ajuns într-o țară pe care nu o cunosteam la câțiva pași distanță localnicii nu cuvanta ganduri. fascinant lacul in nuferi roz si alb prin zumzet de ciripiri te respir, iubire

Se poate spune că ma simt copil din nou si ce poate fi mai frumos!.. Pe treptele casei părintești printr-o țigară fumegând cu ploaie curgând, ravnind la panseluțele bordeaux ascunse intr-un

la noi târgul zăcea gri și-atunci m-am hotărât să pictez, să-mi cumpar o bicicleta și să plec la Paris cu soarele în față, meditând pe treptele bazilicei Sacre Coeur in liniștea alb-albstruie,

Săgeți de foc zglobii pe cerul albastru. Pufoși, norii sunt vii priviți de marele astru. Piscuri bleumarin Printr-un infinit albele pete se-nclin\' spre vaile de argint. Și viață nu

Mi-am revenit și n-a fost greu. Din zmeu de zmeu, precum un Leu te-ai transformat într-o fantasmă involburat si plin de hasnă și m-ai trezit și te-am văzut Iubirea mea de la-nceput! frumoasa,

Și lin se scurge rîul clar la vale Și multe pietre îi vor sta în cale Dar numai una și cea mai de preț Se-oprește-n cale fără de dispreț. Și mii de mile ea a traversat Și multe ape în calea ei

Și te-am iubit... în felul meu Tăcut și fără de păcat Cu-n suflet nobil și curat. Te-ai împănat precum un zmeu. Și zmeu ai fost și încă ești Înnaripat de laurile voastre Ce se revarsă în

casă de soare, casă în floare aduci bucurii și liniște deplină ambient plăcut și cu mare mirare mă duc însfârșit pe calea cea bună drumul a fost lung și calea intortocheată dar clipa când

Neștiind ce e iubirea M-am trezit cu împlinirea Dimineților de vară Soare aprig și fanfară. Tril nebun de ciocârlii Pezevenche și hazlii Ci-au ieșit în mare fală Cu un cânt de

Știu că tu m-ai uitat și ușor cu pași înceți și plini de taină ți-ai scos mantaua ta de iarnă și m-a cuprins un mare dor. Dorul de vară, dorul de soare ce-n zorii dimineții învie natura

Sa pari prostut este natural. Sa fii natural este incredibil de dificil! (In special in Capitale!) Indiferent de noutatea ce apare in viata ta – nu te plange si te rog nu incerca s-o schimbi.

De ziua ta Minune! Uite fulgii albi de nea Ce se-astern in calea ta Ce te-anunta si-ti arata Cat de pura si curata, Este firea ta divina, Generoasa si blajina. Cu a ta fata de opal Zambet

Cunoscandu-te am realizat cat de nestiutoare si inocenta este cea mai frageda fiinta a acestui neobosit alergator (Pamant). De ce a trebuit sa aflu atat de tarziu... dar totodata cine poate decide

Fratele meu Dece-a trebuit sa te ranesc Cand asa mult eu te iubesc Si cand numai eu pot sa stiu Ca-n sufletul meu este pustiu. Felul in care eu te iubesc Nu cred vreo-data sa intalnesc In

Și parcă astăzi te zăresc Zâmbind cu părul tău răzlet, Cu-n aer gingaș și firesc Purtându-ți pașii cu nobleț! Tu calm, si cu un stil șarmant Te-ai apropat și cu respect, Mi-ai spus cu o voce