Poezie
Nestiind ce e iubirea
1 min lectură·
Mediu
Neștiind ce e iubirea
M-am trezit cu împlinirea
Dimineților de vară
Soare aprig și fanfară.
Tril nebun de ciocârlii
Pezevenche și hazlii
Ci-au ieșit în mare fală
Cu un cânt de odinioară;
Cântecul care învie
Pasiunea rozalie
A fecioarelor timide,
Când gingașe, când acide.
Ah ce mare bucurie
Să le vezi la Nea Ilie
Chicotind, râzând în spate
Fragede în har necoapte.
Și mai mult ce le privești
Parcă-ți vine să grăiești
Că astă minunăție
N-avea să se-ntâmple ție;
Om matur și cumpătat
Care tocmai ce-a uitat
Că lăsat fu-n astă lume
Să trăiască și s-adune.
S-adune la a sa portiță
O astfel de mândră Crăiță,
Și să-i spună-ncetișor
Vorbe calde cu mult dor.
Calde ca o zi toridă
Printr-e muzici de coridă
Rumegându-și fericirea
Neștiind că e iubirea!
002150
0