Foamea
am un gol in stomac. mi-e foame. mi-e foame.. de ce. de piza de la viking de snizel de la panini, de-un bulz facut instant am ametit, golul din stomac se mareste la fel si nerabdarea de-a
te poartă vântul
copil blajin ieșit din matcă te înalți pășești pe aripi de vals cauți neantul aprins în obraji rămâi surprins cuprins in vârtej dorind să privești la lumea de-afară prin bolul cu vise
vad cum plec, revin
privesc cum dragostea moare învaluita in culoare vorbe spuse într-un vânt creionate intr-un cuvant si precum a sa voință prin a Căii stăruință ne aduce mulțumirea în pe veci nemărginirea aste
see
trairi de-o vară.. ca la țară parfum de ploaie pe cerul stelar in iz de romanță, legată de clanță roz-arămie cand ziua invie vie, invie, dintr-un fum renaște până de Paște și paște.. omul
mi-am luat bicicleta și-am plecat la Paris
la noi târgul zăcea gri și-atunci m-am hotărât să pictez, să-mi cumpar o bicicleta și să plec la Paris cu soarele în față, meditând pe treptele bazilicei Sacre Coeur in liniștea alb-albstruie,
Apus de iarnă
Săgeți de foc zglobii pe cerul albastru. Pufoși, norii sunt vii priviți de marele astru. Piscuri bleumarin Printr-un infinit albele pete se-nclin\' spre vaile de argint. Și viață nu
Exiști (amagirea)
Mi-am revenit și n-a fost greu. Din zmeu de zmeu, precum un Leu te-ai transformat într-o fantasmă involburat si plin de hasnă și m-ai trezit și te-am văzut Iubirea mea de la-nceput! frumoasa,
Mama
Și lin se scurge rîul clar la vale Și multe pietre îi vor sta în cale Dar numai una și cea mai de preț Se-oprește-n cale fără de dispreț. Și mii de mile ea a traversat Și multe ape în calea ei
Exiști
Și te-am iubit... în felul meu Tăcut și fără de păcat Cu-n suflet nobil și curat. Te-ai împănat precum un zmeu. Și zmeu ai fost și încă ești Înnaripat de laurile voastre Ce se revarsă în
Adevăr
casă de soare, casă în floare aduci bucurii și liniște deplină ambient plăcut și cu mare mirare mă duc însfârșit pe calea cea bună drumul a fost lung și calea intortocheată dar clipa când
Nestiind ce e iubirea
Neștiind ce e iubirea M-am trezit cu împlinirea Dimineților de vară Soare aprig și fanfară. Tril nebun de ciocârlii Pezevenche și hazlii Ci-au ieșit în mare fală Cu un cânt de
Revenire
Știu că tu m-ai uitat și ușor cu pași înceți și plini de taină ți-ai scos mantaua ta de iarnă și m-a cuprins un mare dor. Dorul de vară, dorul de soare ce-n zorii dimineții învie natura
De ziua ta Minune!
De ziua ta Minune! Uite fulgii albi de nea Ce se-astern in calea ta Ce te-anunta si-ti arata Cat de pura si curata, Este firea ta divina, Generoasa si blajina. Cu a ta fata de opal Zambet
Fratele meu
Fratele meu Dece-a trebuit sa te ranesc Cand asa mult eu te iubesc Si cand numai eu pot sa stiu Ca-n sufletul meu este pustiu. Felul in care eu te iubesc Nu cred vreo-data sa intalnesc In
Inceput
Și parcă astăzi te zăresc Zâmbind cu părul tău răzlet, Cu-n aer gingaș și firesc Purtându-ți pașii cu nobleț! Tu calm, si cu un stil șarmant Te-ai apropat și cu respect, Mi-ai spus cu o voce
