Poezie
Fratele meu
1 min lectură·
Mediu
Fratele meu
Dece-a trebuit sa te ranesc
Cand asa mult eu te iubesc
Si cand numai eu pot sa stiu
Ca-n sufletul meu este pustiu.
Felul in care eu te iubesc
Nu cred vreo-data sa intalnesc
In nici-o vietuitoare
Asa dragoste de mare.
Pentru ca oricat vei cauta
Onestie, daruire, veci-pururea
Tu nu vei mai italni
Pentru cel ce-l vei iubi.
Nu stiu cum am reusit
Nebunia sa n-o inghit
Si sa ajunga sa te ranesc
Pentru un lucru pamantesc.
Eu care in mintea mea
Si luptand cu inima
Am zis si mereu sustin
Ca pamantul este vin.
Si orcat ai cauta
Sufletul si inima
Niciodata vor gasi
Liniste intre campii.
Plang si ma rascolesc
Raspunsul ca sa-l gasesc
La durerea mea cea mare
Dai Doamne o cale de scapare.
Caci in Tine eu ma cred
Si spre Tine imi deleg
Sufletul cel chinuit
Si de ganduri bantuit.
Doamne tu in marirea Ta
Ajuta-ma in calea grea
Da-mi pace si dezlegare
Pentr-o vorba de iertare.
Caci eu stiu ca n-am gresit
Dar sufletul mi-e chinuit
Pentru fratiorul meu
Ca-i painea lui Dumnezeu.
Te iubesc si te-oi iubi
Cate zile oi mai trai
Si sper ca-n prostia mea..
Inclinare.... pururea.
005726
0