Poezie

Oglinda groazei

1 min lectură·23 mai 2020

Mediu

Mă rog să scap de-un gând care mă duce

Spre-ntunecimi cum nu am mai văzut

Și scriu cu trandafiri, la o răscruce,

Poemul îngerilor ce-au căzut.

În ceața ce se lasă peste suflet,

Mai bâjbâie o rugă către cer

Și țipă în tăcerile de urlet

Dureri ascunse-n lacrimă de ger.

E noaptea lungă ca și niciodată,

Iar visele au iz de cimitir,

Mi-e tare frig și frică, deodată,

Când un coșmar mă poartă-n coviltir.

Curg apele în râuri de sudoare,

Încerc să-not prin ele dar nu pot,

Văd doar un labirint fără hotare,

Din care-un mâine nu știu cum să-l scot.

Dar dintr-o dată visul se sfârșește,

Oglinda groazei pică la pământ,

O aripă de înger mă- nvelește

Şi iată-mă din nou așa cum sunt!

autor

Dorina Omota

08.12.2018

Din volumul de versuri

- Mai plâng o lacrimă și plec -

00928

Dorina Omota. “Oglinda groazei .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-omota/poezie/14147055/oglinda-groazei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.