Poezie

Iubiri pierdute în noroi

1 min lectură·24 mai 2020

Mediu

Prin cețuri albe de tăcere

Vin amintirile-n șuvoi,

Și sufletul din nou îmi cere,

Iubiri pierdute în noroi.

Plutește-n aer primăvara,

Și ninge iar cu flori de tei,

Dar gândul meu e tot la vara,

Cu sărutări printre alei.

Și simt în suflet grea durere,

Când dintr-o poză ochii tăi,

Mă scaldă într-o mângâiere,

Deși acum îmi sunt călăi.

Și nici măcar nu pot a-ți spune,

Ce dor e în inima mea,

Sau despre jalea ce-mi răpune,

Speranțele și dragostea.

Când soarele plin de căldură,

Adună-n mine umbra ta,

Apar din nou ghețari de ură

Și-n cale nu le poate sta.

Dar ochii mei nu vor să creadă

Și se întorc mereu spre ieri

Chiar dacă văd numai o stradă

Pe care scrie " Nicăieri "

autor

Dorina Omota

27.04.2020

00911

Dorina Omota. “Iubiri pierdute în noroi .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-omota/poezie/14147077/iubiri-pierdute-in-noroi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.