Poezie
rugă către fluturii târzii
1 min lectură·
Mediu
au plecat fluturii ieri
abia trăgându-și sufletul
pe fire de iarbă pe flori risipite de vânt
au plecat fluturii
- fluturii! -
cu aripi curate
netârâte vreodată pe pământ
târzie vară! omidă avortată! obidă!
îmbâcsiți de păcură și spirt
ard morții tăi dosiți sub cărămidă
în care timpul așteptării s-a lungit
mă trage-a moarte parc-ar fi curentul
mai bine închid ochii uitați deschiși spre soare
simt inima lovindu-și ciocu-n piept
sau drumul mi-a fost scris cu păsări călătoare
n-a fost răgaz să mai trăiesc povestea
zac toate zdrențuite: zmeul harta
și încălțările de când eram copil
fluturi ovali
zâmbindu-mi
mama tata
genunchiul îl pun jos și-mi cer iertare
rotula-mi frânge-o aripă și simt un nod în gât
dați-mi tăria: copilei mele să fiu lumânare
să nu viseze iernile ce vor veni urât
064.664
0
