Atins de al farmecului dor
La miezul nopții trecute,
Plâng… și durerea-mi frânge
Speranța gândurilor mute.
Întristare-adâncă-n suflet
Vânt puternic suflă-n gând
Eu culeg a lumii sfadă
Vorbe
Sub pufoase aripi de vânt
răbojite în umerii dealurilor,
plăpânda corolă a spicelor
pare să tremure
de lumină.
Stabilitatea clipei se rupe
sub adiere de Crini,
iar pe firmament se constată
o
M-a ajuns vremea când
simt că nu mai am nimic,
m-a ajuns vremea când
simt că nu mai am ani, luni
săptămâni
nici zile, ore, minute
și nici măcar secunde,
m-a ajuns vremea când
simt,
că nu mă
Vine un timp, pentru toți
când nu ne mai rămân decât
amintirile...
vine un timp când
în toate cele ce sunt, cele ce cad
și cele ce se mai ridică
nu este decât tăcere.
Vine un timp, pentru
Miercuri dimineața,
ai trimis la mine să-mi spună
cum se joacă
jocul acesta, pe care
nu l-am jucat niciodată.
N-am știut regulile,
n-am avut încotro și-a trebuit
să mă îndemn la joc,
fără
Acum e momentul
să-nceapă construcția
castelului
cu crini pe jos.
Previziune de toamnă
pe un început de îngeri,
atât de puțin spus
și atât de târziu
că tremură cerul
într-un vârtej
Sunt ferecate porțile la vamă
și-i atât de multă lume
încât nu știu cum să vă spun.
Ei vin în șir, negri și verzi
și bat la fereastra ovală,
din spatele perdelei,
un înger,
călare pe-un
Ca un mac străpuns de fluturi
de desfaci, plăpând-o!
Săruturile tale
au nume scrise
cu litere
ale alfabetului Braille iar,
prin ochii tăi curg
apele Styxului.
Nereide, doar tu și eu
vom
Iubire, pasăre de noapte,
naiadă, cu solzii de argint,
îngropată până la brâu într-un
rai pierdut în catifea,
nu-ți cer decât
o lacrimă
să topească
zăpada mea de patimă.
Sub ochii
Sunt eu, cel ce scriu,
Ca o frunză galbenă de toamnă
Cu cuvinte mai desfrânate ca un
soldat venit din război.
Sunt eu, nebănuitul,
povârniș de dor, cu foaia mea
mai albă
ca o curvă bolnavă,
îmi mângâiai fruntea
cu palmele tale
și-mi ascundeai că, frunzele toate cad,
că, pur și simplu,
a venit toamna.
îmi mângâiai sufletul
cu cuvintele tale, și-mi ascundeai
durerea pașilor
moarte – nimeni nu mi-a spus nimic
despre tine
despre ce-ai de gând să faci .
moarte – eu nu te urăsc
nu te înjur , nu te blestem
dar nici nu pot spune
că-mi placi .
moarte tu ai fost
în fiecare dimineață,
de atunci,
la fereastra mea
răsare soarele.
cu obrajii mari,
roșii,
rotund și vesel,îi vorbesc
și mă mângâie, în fiecare dimineață
de atunci,
la fereastra
Lâng-o apă care curge
într-o noapte ca o umbră,
o fecioară despletită, cu păr bogat
blond ca surâsul Soarelui de-amiază,
își spală sânii în formă de pară
c-o bucată de lună...
în mână, ca-ntr-o
ia-mi trupul, Doamne, pentru o vreme
să rămân doar suflet
și atât,
să călătoresc în vadul veșniciei
alături
de celelalte suflete,
să plâng cu ele
de tristețe
și să mă bucur, totodată,
de
