Poezie
asceză
2 min lectură·
Mediu
amurg
cetină de brad dezvelit revarsă-n noi
pioasa așteptare: ne reculegem
la ceruri ochii ridica-ne-vom de acolo va veni ajutorul nostru
în smirnă mărgele din struguri truchiurile ni le pleacă
e liniște să n-o tulburăm
luminare și mântuire Domnul este
sfioase tufănici cădelnițează creștete răsărind tămâiază
în umbra adâncă a lumânării din cerdacul trist
îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător
căpițe din fân chilii smerite în priveghi
ridică titanic brațele crucii
peste două zile va fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit
mustul dogoare mirosul sângelui se infiltrează în materia noastră ieșim din noi
teascul duduie duce prinoase în cer
“și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: ‘beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor’”
ochi de buhă multiplicati numără metanii în șirag
lacrimile noastre trimit ruga către El
fericiți cei ce plâng aceia se vor mângâia
lămpi de gutui umplu aureola icoanei pe peretele străveziu
noaptea scânteiază se face dimineață
rășina obrajilor tăi picură în neliniștile mele tăcerea
nard șofran și scorțișoară cu trestie mirositoare
visele noastre păstoresc în peșteri runice semne
azi nu ne mai întâlnim decât în gând
“noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat”
stropi de jăratatic ne udă mădularele cu aghiasmă
smerit teiul bătrân se-nchină ploaia cade și ne învie
sufletele noastre oficiază liturghia
din același potir bem amândoi
e noapte târzie de toamnă
pădurea se-așterne să se reculeagă
trunchiuri sculptate în rădăcini sorb
lumina zilei ce va veni
043.037
0
în altă ordine de idei mă bucur că în imaginile, multele imagini descriptive din poemele tale ai reușit să găsești și așezarea verbelor cu mai mult tact. trebuie să existe verbe care să ducă cititorul în zona în care să simtă. cu un substantiv nu poți face asta, dar cu un verb da. e obligatoriu în poezie să faci legătura perfectă între cuvinte și să așezi un verb în locul potrivit. încerc să îți spun că versurile trebuie legate bine și unul după altul să curgă ca să formeze fluxul acesta poetic.
nu posta tot ce îți trece prin cap, lasă de pe o zi pe alta, sau pune pe altcineva din jurul tău să citească și să își dea o părere.
îți las un semn luminos de încurajare. nu uita că ești într-o lume de prieteni, toți dorim să scriem din ce în ce mai bine. și uneori ne reușește.. știu cîteva persoane de pe site care le place poezia religioasă și cred că le-au plăcut și acest poem al tău
cu prietenie, bia