"Lăuntrul mâinii" – 4034 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AAndreiMarinescu
Despre mine atat as vrea sa cunoasteti:cred ca m-am nascut din cuvinte,de aceea cand termin de rostit un cuvant,mi-e teama ca nu cumva sa se destrame ceva din launtrul meu ingeresc.
1 poezii, 0 proze
DADanila Adriana
M-am nascut intr-un oras mic insa farmecul pe care l-am descoperit dincolo de zidurile aparent goale si de raceala resimtita la tot pasul in aer m-au indemnat sa caut alte culmi in a mi defini propria existenta si astfel mi am creat un nou univers.Arta....singura care poate vorbi chiar si atunci cand autorul nu mai e, mi a intins fragila sa mana si asa m am redescoperit pe mine,pe cea din launtrul meu.Ma plimb alene intre oameni stiind ca trupul imi poate fi intemnitat intr-o lume cruda ce doar judeca insa sufletul e liber sa zboare unde vrea!Desenand prin aer folosindu ma de cuvinte am realizat o serie de poezii(modeste,arta cred eu se masoara in sentimente,in ceea ce vrei sa transmiti,forma in care o faci nu este atat de importanta atat timp cat este originala)si cateva articole in proza. Atunci cand nu gasesti in cei de langa tine un sprijin,atunci cand cerul a fost sters cu o radiera si toate culorile vii au disparut,atunci ai nevoie de un prieten.Si daca el nu exista...atunci...
4 poezii, 0 proze
GPGeorge Pallady
Membru al "Academiei Bârlădene". "Activitatea societății literare "Academia Bîrlădeană" se înscrie în lanțul unor prestigioase manifestări care au dat contur vieții culturale a Bârladului de-a lungul anilor. Poate dacă acestă societate nu și-ar fi fãcut din tradiție un drapel și din localism o armă de luptă, locul ei în cultura românească ar fi fost altul. Totuși "Academia Bârlădeană" rămâne un foarte frumos moment de interes nu numai local, mostenirea ei, preluată critic, putând fi valorificată în realizarea scopurilor prezentului. Activitatea societății literare bârlădene se intensifică simtțitor - cantitativ , dar și calitativ - după 1920. Erau acum cunoscute sezătorile cu public (peste 60 la număr), la care coferențiau George Tutoveanu, Victor Ion Popa, G.G. Ursu, Mircea Pavelescu, George Pallady, George Tutoveanu, Ionel Teodoreanu, Anastasie Mândru, Tudor Vianu, I. A. Basarabescu."
1 poezii, 0 proze
Nicolae Beldiceanu
Nicolae Beldiceanu (n. 26 octombrie 1844, Preutești, județul Suceava - d. 2 februarie 1896, Iași) a fost un poet și prozator român. Urmează cursurile Academiei Mihăilene din Iași. Ca poet a debutat în ziarul lui Hasdeu, „Lumina”. A colaborat la revista „Convorbiri literare”, unde a publicat poezii de factură romantică și pesimistă, apoi la „Contemporanul”, sub influența căruia a scris cele mai bune poezii ale sale (Vechituri, Lăutarul, Amurgul veacului, Dezmoșteniții). A mai publicat și lucrări arheologice, printre care Antichitățile de la Cucuteni (1885). Fiul său, Nicolae N. Beldiceanu (1881-1923), a fost un reputat prozator și publicist. Opera Tala. Nuvelă contimporană, Iași, 1882 Elemente de istoria românilor, I-III, Iași, 1893-1894 Poezii, Iași, 1893 Doine, Iași, 1893 Poezii, București, 1914
3 poezii, 0 proze
OROana Radu
Nascută toamna în judetul Dambovita. Poezia pentru mine – strigăt, spovedire, semn, impărtășire, zugrăvirea propriului suflet în culori de litere. Lucruri mai putin interesante: Absolvit Facultatea de Stiinte Economice-Relatii Economice Internationale din Bucuresti , Experienta profesionala:Referent marketing, Analist Resurse Umane, Sef Compartiment Resurse Umane Si o bucata din sufletul meu pe langa poezie- muzica- absolvit Conservatorul Municipal Bucuresti - Sectia Canto. Mică biografie literară: Publică pe mai multe sitte-uri literare printre care Agonia, Poezii.bizz, Timpul.ro, Roliteratura.ro, E-poezie.net. În volumele Simfonia Cuvintelor , Lantul Prieteniei , Preaplin de Cuvinte și Urme în piatră. Precum si in reviste ca Oglinda Literara sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania, Agora Literara, Armonii Culturale, Cetatea lui Bucur sub egida Ligii Scriitorilor din Romania etc. Premiul pentru debut literar la festivalul Ioan Budai Deleanu. Membră a Ligii Scriitorilor din...
61 poezii, 0 proze
DDaniela
Imi place sa zambesc dar totodata stiu cand trebuie sa fiu serioasa, uneori sunt timida, alteori vesela si deschisa spre comunicare. Recunosc, iubesc sa flirtez din cand in cand insa niciodata nu ma autoinvit acolo unde stiu ca nu imi este locul. Iubesc lucrurile simple si nu sunt atrasa de bogatia materiala a unui barbat ci mai degraba prefer sa mi-o asigur de una singura sau impreuna cu acesta. Pot chiar spune ca ma enerveaza acei oameni care se dau bine pe langa mine aratandu-si cat de gros au lantul de la gat, ghiulul de pe deget sau… I’m totally turned off by such practices!
8 poezii, 0 proze
Victor Croitoru
Victor Croitoru - un autor trecut prematur în lumea umbrelor (3 iunie 1951 – 24 august 1994), despre care aflăm că a fost o figură insolită a boemei băcăuane, în perioada ei de glorie „ateniană” si că a fost elogiat la debutul său în revista „Luceafărul” (2 august 1975), de criticul G. Dimisianu, care observa în poemele încredintate tiparului „o senzatie de preaplin sufletesc, de tumult lăuntric abia stăpînit, de comprehensiune în limita exploziei”. Destinul său ar fi fost cu totul altul dacă manuscrisul volumului încredintat Editurii Albatros, în 1976, ar fi urmat cursul firesc spre publicare si nu ar fi alimentat cimitirul sertarelor cu „refuzati” de asa-zisele exigente propagandistice ale cenzurii, pe seama căreia puteau fi puse însă si năravurile balcanice ale redactorilor. Victor Croitoru nu seamănă în poezie cu nici unul din poetii Bacăului, de ieri sau de azi, a fost un solitar si un singular, iar retrospectivele culturale destul de numeroase în urbea lui Bacovia merită să-l...
21 poezii, 0 proze
Lăuntrul mâinii
de Rainer Maria Rilke
Lăuntru al mâinii. Talpă ce nu mai pășește decât pe simțire. Care în sus se menține și în oglindă primește căi cerești, ele însele rătăcitoare. Care-a-nvățat să pășească pe apă când o scoate, care pe...
Ultima treaptă
de Iris Barbulescu
Ce păcat că nu poți prinde toată nefericirea între pleoape și apoi, cu un ultim efort să o strângi într-o lacrimă amară ca un Algocalmin luat pe stomacul gol. Mare păcat. Picioarele-mi au înghețat de...
Mutarea zeilor
de Flavia Achillion
Rupe-te, frânge-te, și imprăștie-te și tu peste lume ca cea din urmă speranță a mea ce n-a ajuns niciodată sa se întrupeze în adevăr . Pleacă și tu ca cel din urmă cal ce mă făcea să cred că există...
monolog pe un scaun
de Anghel Geicu
sunt sătul de ratările mele îmi țin capul în mâini de parcă aș ține un bulgăr de sare mi-e indiferent dacă în felul acesta vă voi părea într-un fel sau altul ridicol nu îmi mai pasă chestia e că mă...
Ultimul psalm
de Teodor Dume
după ce și-a reamintit că mai are de citit un psalm și-a răsucit capul prins între palme m-a privit întrebător i-a zâmbit cerului apoi printre buzele zgâriate de timp a șoptit... doamne, eu sunt cel...
ultima dorință a bunicului
de Teodor Dume
după ce și-a reamintit că mai are de citit un psalm și-a răsucit capul prins între palme m-a privit întrebător i-a zâmbit cerului apoi printre buzele zgâriate de timp a șoptit... doamne, eu sunt cel...
ultima dorință a bunicului
de Teodor Dume
după ce și-a reamintit că mai are de citit un psalm și-a răsucit capul prins între palme m-a privit întrebător i-a zâmbit cerului apoi printre buzele zgâriate de timp a șoptit... doamne, eu sunt cel...
tangențial
de Daniela Luminita Teleoaca
lumea era grăbită și timpul se grăbea și străzile experimentam superficial stările anoste de agregare un puls lichefiat învăța să pâlpâie în doze homeopate semilucid transcriind ceva din sensul...
În trupul meu
de Kabir
În trupul meu o lună strălucește, dar eu nu pot s-o văd! O lună și un soare strălucesc. O tobă nicicând atinsă de mâini, dar care bate, iar eu nu pot s-o aud! Câtă vreme omul își face griji Despre...
mirosind a poezie
de Ștefan Petrea
ce m-aș face fără să-mi bag picioarele curajului în ea de frică, aș merge în mâini scriind pe caldarâmul hârtiei coșmarul, colosal aș începe sfârșitul minților mele iar tu ai fi doar o axiomă a...
fidelitate
de Daniela Luminita Teleoaca
și totuși! nu mă voi duce prea departe de mine! cireșul așa de impersonal pentru alții rămâne-ncrustat intimității mele grimasele lui în zăpezi... florile inundate în iubiri nu întotdeauna ușor de...
Cum se poate timpul
de Marius C. Dragos
Cum se poate timpul ? Nimeni nu-mi zice , Iată , așa se poate timpul ! Cine-ar îndrăzni , să vadă copacii răsturnați cu rădăcinile spre cer , mâini întinzându-se în rotocoale , iarba , în loc să...
ne grăbim
de Daniela Luminita Teleoaca
lucrurile noastre așteaptă așteaptă ceva n-aș putea să-ți spun exact în cuvinte nici să-ți desenez aproape îți șoptesc: suntem noi singuri în mulțimea vineție identificându-ne după Inima adunată în...