Ultima treaptă

Ce păcat că nu poți prinde toată nefericirea între pleoape și apoi, cu un ultim efort să o strângi într-o lacrimă amară ca un Algocalmin luat pe stomacul gol. Mare păcat. Picioarele-mi au înghețat de tot în lacul ăsta fără viață. Mi-am băgat picioarele în iubirea ta, și uite cu ce m-am ales! Te simți bine? Îți convine? Ce plăcut, ai un bici cu două capete; ne lovești pe amândoi cu o singură șficuire a mâinii. Totul la numai 10.000 de lei! Super ofertă: Relație fără viitor! Sold out! E frumos să fii iubit! Dar să nu dăruiești înapoi nimic! Þine totul în tine.Toată grija celorlalți! Într-o zi o să fi atât de plin de iubirea străinilor încât, stând și fumând o țigară expirată vei exploda, iar oamenii, la fel de ignoranți ca și tine vor exclama zâmbind: \"Ce frumos, a explodat de atâta iubire!\" Ce păcat că nu se mai trage in țeapă. Preferam sensul propriu celui figurat. Era ceva palpabil; era sânge, și carne și țipăt, și toată recuzita romantică. Acum simți numai că ceva nu e în regulă, un gol în stomac de parcă un fier încins ți-ar fi scos tot lăuntrul, afișându-l într-un public fără ochi și fără guri. A rămas o senzație de frustrare...ultima treaptă nu mai era...întinzi mana sperând ca e cineva, să te prindă, piciorul suspendat tanjește după un suport; întinzi mâna, bâjbâi într-un întuneric al soarelui ăsta orbitor cu dinți de Colgate, să te muște bine de tot, și ce faci???Știi ce faci? Nu e nimeni, băăăh, era un coșmar, WAKE-UP, esti singur!Nimeni nu o să te salveze de tine insuți! Scara aia a fost scoasă special ca tu să cazi în nas, și să te doară și să deschizi ochii, plângând o singură la-crimă. O lacrimă lungă cât un scenariu...o picătură amară. Toți luăm doftoria asta la un moment dat; tolaniți pe burtă, spulberați. E atât de amară, încât dintr-o săritură te ridică în picioare. Atât de amară încât te propagă în viață ca într-un slalom\"):\"evită picatura amară!\"...Până când...iar o treaptă la construcții va fi scoasă...