Aoleu, mami, vin turistii!

Amalgamul de anotimpuri, copii incerti, imi infunda gandurile in zidul cald, comfortabil al mecanicitatii. \"E cald! Uite, e cald, nu se mai poate de ce cald e!Na, ca e cald...\" Zapada de soare se scurge pe mii de trupuri, atat de lungi, inalte, prelungiri ale astrilor...se-ntind in cautarea razelor pe care apoi le reflecta intr-o siesta divina. Fiecare colt invadat, fiecare pumn de aer absorbit cu repeziciune, incantare, egoism si inca ceva...ceva a primavara. Eu, eu cant. Cant a dor de duca si a copaci acum verzi, cant a tarmuri necunoscute inca, dibuite doar din vise si povesti. Si acum, ca s-a facut cald afara si e la moda sa te plimbi, m-am retras in casa de la asfintit in colo, sa scriu invizibil, indivizibil...a nesfarsire. Si ce daca acum e cald? O sa fie iar iarna, si iar primavara si iar, familii cu un an mai batrane a sa mearga pe exact aceiasi straduta cu exact aceiasi expresie intiparita pe chip zicand cu aceiasi voce rugunita: \"Ia-te, e cald!\" Si ce? De parca ar fi o stare permanenta, ce credeti ca stam la tropice? Na, ca-i cald, si?