Poezie

ne grăbim

file de jurnal afectiv

1 min lectură·5 iunie 2017

Mediu

lucrurile noastre așteaptă

așteaptă ceva

n-aș putea să-ți spun exact în cuvinte

nici să-ți desenez

aproape îți șoptesc:

suntem noi

singuri

în mulțimea vineție identificându-ne după

Inima adunată în pumnii strânși

să nu se reverse...

să nu o zdrobească

vântul / călărețul / spaimele...

trenul acela fantomatic

așa de viu... așa de viu

impunându-ne fără drept de apel

îmbarcarea

bagajele noastre sunt

constant pregătite

pe picior de plecare sunt și

scaunele acestea pe care

altcineva le-ar putea crede înțepenite

decorul subliminal al piesei care nu sfârșește nu sfârșește

o dramă într-un singur act cu un singur decor...

și forfota forfota străzii acesteia iat-o...

și roșul și pătratul și ridicatul pe vârfuri

și ușa.. ușa.. ușa asta atât de închisă

și ascunzătoarea din lăuntrul ei

și cealaltă ascunzătoare...

sandalele mele pe un petic de covor undeva

părul meu ondulat și ochii mult prea mari – mâinile tale

și grijile noastre și ziua de duminică și florile de magnoliu

mesajul împietrit

și grădina și...

toate toate așteaptă

s-o ia la fugă:

strânge-mă cât poți

în visul nostru

001.383

Daniela Luminita Teleoaca. “ne grăbim.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14108328/ne-grabim

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.