Victor Croitoru
(n. 3 Iun 1951)
"Victor Croitoru - un autor trecut prematur în lumea umbrelor (3 iunie 1951 – 24 august 1994), despre care aflăm că a fost o figură insolită a boemei"
Starea mării
Pe țărmuri se ivesc din valuri liniști purtând încă diafane cețuri sub care se voalează soarele; Zorile - se spune - și pescarii sub oblăduirea
Starea culorii
De treci din roșu în verde, ce destin te mână să pretinzi culoarea trestiei de sub apă și în pământ să prinzi urma cârtiței,
Starea urmei
Cu ce curaj să mai desprind Ideea din gândul meu răzleț și solitar, cine poate spune mai mult și mai bine decât inima, dragostea numai ei îi
Starea timpului
De-ar fi pe cerul meu un singur soare un singur cer de aș putea să am ceasurile consumându-se ca un balsam în rana timpului, timpul același
Starea verbului
Același gând petreacă-se în altul mă mut înspre materie, mă duc într-o nouă iubire să mă mistui în verb, cuvintele încet mi le trec într-un
Starea uitării
Ce mir să îți aștern pe frunte, ce nobile parfumuri mirosul să îți îmbie, ce culori să aștern peste lucruri ca atingerea ta să nu le consume fără
Starea oamenilor
... mai vrem adesea să fie un frig pătrunzător să devoreze liniști, să înflorească mineral un zgomot fericit, un zgomot bântuitor din gânduri
Starea închisă
O literă în inimă-am închis, un vis murind, aproape doar un vis din largi bătăi de inimi și urcând deasupra frunții mele niciun gând, dar se
Starea vocalei
Mă cotropește-ades câte-o vocală rotundă și deschisă către ambiții mari solitară între toate celelalte sunete și atotstăpânitoare, vocală fără
Starea simțurilor
E numai zbor, numai uitare, un prag pe care-l treci spre ploaia ploaie, o rădăcină grea, amară ne duce și ne-apropie de seară ca o putere
Starea timpului
De-ar fi pe cerul meu un singur soare un singur cer de aș putea să am ceasurile consumându-se ca un balsam în rana timpului, timpul același
Starea urmei
Cu ce curaj să mai desprind Ideea din gândul meu răzleț și solitar, cine poate spune mai mult și mai bine decât inima, dragostea numai ei îi
Starea oamenilor
... mai vrem adesea să fie un frig pătrunzător să devoreze liniști, să înflorească mineral un zgomot fericit, un zgomot bântuitor din gânduri
Starea închisă
O literă în inimă-am închis, un vis murind, aproape doar un vis din largi bătăi de inimi și urcând deasupra frunții mele niciun gând, dar se
Starea timpului
De-ar fi pe cerul meu un singur soare un singur cer de aș putea să am ceasurile consumându-se ca un balsam în rana timpului, timpul același
Starea uitării
Ce mir să îți aștern pe frunte, ce nobile parfumuri mirosul să îți îmbie, ce culori să aștern peste lucruri ca atingerea ta să nu le consume fără
Starea urmei
Cu ce curaj să mai desprind Ideea din gândul meu răzleț și solitar, cine poate spune mai mult și mai bine decât inima, dragostea numai ei îi
Starea vocalei
Mă cotropește-ades câte-o vocală rotundă și deschisă către ambiții mari solitară între toate celelalte sunete și atotstăpânitoare, vocală fără
Starea simțurilor
E numai zbor, numai uitare, un prag pe care-l treci spre ploaia ploaie, o rădăcină grea, amară ne duce și ne-apropie de seară ca o putere
Starea simțurilor
E numai zbor, numai uitare, un prag pe care-l treci spre ploaia ploaie, o rădăcină grea, amară ne duce și ne-apropie de seară ca o putere
Starea simțurilor
E numai zbor, numai uitare, un prag pe care-l treci spre ploaia ploaie, o rădăcină grea, amară ne duce și ne-apropie de seară ca o putere
