Pe țărmuri se ivesc din valuri liniști purtând încă diafane cețuri sub care se voalează soarele; Zorile - se spune - și pescarii sub oblăduirea

De treci din roșu în verde, ce destin te mână să pretinzi culoarea trestiei de sub apă și în pământ să prinzi urma cârtiței,

Cu ce curaj să mai desprind Ideea din gândul meu răzleț și solitar, cine poate spune mai mult și mai bine decât inima, dragostea numai ei îi

De-ar fi pe cerul meu un singur soare un singur cer de aș putea să am ceasurile consumându-se ca un balsam în rana timpului, timpul același

Același gând petreacă-se în altul mă mut înspre materie, mă duc într-o nouă iubire să mă mistui în verb, cuvintele încet mi le trec într-un

O literă în inimă-am închis, un vis murind, aproape doar un vis din largi bătăi de inimi și urcând deasupra frunții mele niciun gând, dar se

De-ar fi pe cerul meu un singur soare un singur cer de aș putea să am ceasurile consumându-se ca un balsam în rana timpului, timpul același

Cu ce curaj să mai desprind Ideea din gândul meu răzleț și solitar, cine poate spune mai mult și mai bine decât inima, dragostea numai ei îi

O literă în inimă-am închis, un vis murind, aproape doar un vis din largi bătăi de inimi și urcând deasupra frunții mele niciun gând, dar se

Cu ce curaj să mai desprind Ideea din gândul meu răzleț și solitar, cine poate spune mai mult și mai bine decât inima, dragostea numai ei îi