tangențial

"Tangential" e un cuvant care m-a urmarit multa vreme prin universul literaturii si marturisesc ca titlul a fost pentru mine un adevarat click bait, fiind curios ce se ascunde in spatele textului. Acest tip de discurs, pe care de altfel il si intuiam tinand cont de ultimele tale poeme, mi se pare unul pretentios, in sensul ca daca esti prea general (mai pe romaneste, daca bati prea mult campii) risti sa cazi in derizoriu. Sunt insa de parere ca aici ti-a iesit acest suprarealism situat undeva la granita dintre abstract si semidicteu automat pentru ca simt strofele legandu-se foarte bine intre ele.

... reușesc să fentez și data viitoare „mult-prea-abstractul”!

Altfel, am (și) o serie de texte mult mai ancorate în concretitudine și în personal!

Dar, per ansamblu, recunosc, ai dreptate, abstracțiunea dusă la extrem (ca aproape orice altceva, de altfel) degenerează în niscaiva derizoriu. Implicit, feedback-ul însuși este invers proporțional cu gradul extrem de generalizare.

O să-mi cultiv oleacă hic et nunc-ul!

Gânduri bune, D.

PS: apreciez sincer acest tip de comentariu, un model de urmat pentru fiecare dintre noi, atâta vreme cât denotă profunzime, obiectivitate, decență. Nota bene, deci!

„Lumea grăbită” aleargă înspre niciunde cu „timpul” încastrat în ea și „experimentează”doar „superficialul” nu și profundul, iar „stările anoste” dau dezagregare armoniilor, eufoniilor și satisfacțiilor ce induc bună-dispoziția, încântarea, entuziasmul și cheful de viață.