ultima dorință a bunicului

Textul e impresionant, ipostaza de martor al morții e surprinsă într-o manieră emoționantă. Lumina din final, amplifică deșertăciunea vieții.

da, așa sînt vorbele bunicului. Chiar dacă discursul e simplu și firesc, reușește să atingă coarda sensibilă. Și e suficient.

laura,
încântat să te știu și aici cât mai aproape de textele mele.
mulțumesc de semn. sunt bucuros c-ai punctat în esență.

LIM,
mi-a fost dor de trecerea ta. deși rară, sunt încântat și onorat.
discursul, în simplitatea lui, atinge pentru că el vine din suflet, dintr-o rostire sinceră de iubire și apreciere în relația dintre nepot- bunic.

cu prietenie,
teo dume,

Teodor, un poem scuturat de toate scoriile post-moderne, sincer și direct. Aparent simplu, pentru că între a fi și trecere în neființă, finalitate, irumpe un tumult existențial, de nestăvilit. Apreciez acest poem. Cu prietenie,

Ioan J

mulțumesc, ioan jorj,
e o plăcere să vă am oaspete în această seară, și nu numai.

multă stimă,
teodor dume,

corecție,
a se citi corect: Ioan Jorz

\"mirosul mâinilor
nu atinge sângele\"
O descoperire-constatare-concluzie de om bun si curat, langa care sta viata. Numai bunicii pot fi asa...
Un poem bun si curat, usor si greu, intreg.
Cu bucuria lecturii si cu multa stima,
ML

pentru trecere și semn. multă stimă,