Oana Radu

Câteodată uităm că suntem oameni și deghizându-ne în fluturi, trăim o viață într-o zi. * Iubirea este pâinea sufletului. * Noaptea este anotimpul demonilor din gânduri. * Ce este rațiunea dacă

Ia-mă cu tine în zbor Desprinde-mi tălpile Să nu mai simt pământul. Fă-mi din frunză aripă, Acoperă-mi ochii, Să văd doar lumina ta. Ia-mă de mână Să simt întregirea. Să-mi pun pe

Mă cheamă glia, Vatra stramosească Să îngraș pămantul Iarba să rodească. Am consumat masive oxigene Vazduhurile toate sunt perene Acum, ca vremea mea a expirat E timpul fix Să dau tot ce

Atingerea- dorința imperioasa de a simți și de a poseda Zâmbetul- atingerea unei aripe de înger dezgolește frumusețea sufletului și o proiectează pe buze Oftatul- respirația unei apăsări

Lacrima - un impuls intens trupesc sau sufletesc, pozitiv sau negativ, transmis spre creier și condensat spre exterior sub forma de picatură.

Vreau să adorm devreme în noaptea asta. o să îmi iau gandurile și o să le numerotez paginile apoi prinzindu-le cu sfoară specială o sa le arhivez într-un cotlon neștiut nici macar de mine

Nu ai ce să-mi mai spui cuvintele ți s-au lipit mut de cerul gurii absorbind epiderma într-un îngheț plămânii nu au alveole să mai vorbească un lacat ți-a inchis amarnic gândul și ochii nu au

Ia-ma cu tine in zbor Desprinde-mi talpile Sa nu mai simt pamantul Fa-mi din frunza aripa Acopera-mi ochii sa vad doar lumina-ti. Ia-ma de mana sa simt intregirea sa-mi pun pe buze surasul

Chitara i-a căzut din mână, A decedat ultimul vers Când el i-a spus scurt: Noapte Bună! Ningea cu iad în Univers. Rău m-ai ranit, șopti femeia Lacrima se opri în gât. El, aruncă pe

Linisteste-te nu trebuie sa-mi dai explicatii,soptii ea, am inteles.. inteleg ca ai remobilat si chiar nu ai unde sa ma asezi, oricat ai vrea.. urasc sa te pun in asa situatie , e clar insa,

Cu totii am experimentat cred, macar o data in viata sentimentul dezradacinarii. Bucatile de timp stau suspendate si in sinea ta te simti ca o piesa de puzzle - singura ramasa dintr-o cutie veche

Te vreau, nu te vreau Și plec, dar mai stau. Uit și-mi amintesc, Orbind, te privesc. Picuri vin și pier Te alung și te cer, Te alint și te cert Te chem și mă iert.

Frig , vant, simt cum imi ciugulesc din palma porumbeii inghețați amitirile. Pierduta sunt, la punctul de intersecție dintre abis si hău. Nu ma pot localiza pe hartă, mi-a spus operatoarea

Ceasul, tic tacul mut surd și insistent, implacabil. Timpul, care iși vede indiferent de drum. Tu și eu, călătorind zilnic într-un carusel care oscilează iremediabil intre Valea Certurilor și

Copacii plangeau tristi in noapte cu ramurile facand reverente pamantului in pozitie retroversa, ploaia se izbea cu incapatanare de geamuri transformanad picurii intr-un amalgam indescifrabil de

Trupul meu ca un perete ce ingradeste sufletul, un perete mat , opac si de nepatruns. In umbra lui sufletul isi urmeaza neclintit si la adapost drumul. Tu, te-ai infliltrat insa inexplicabil

E gol in suflet, toamna-n gand Si zambetul s-a stins de mult Natura-i aer muribund Si ingerii i-aud oftand. E gol in suflet, toamna-n gand Se-aud viorile plangand Mi-e gandul lacrima si

Sunt mituri impamantenite din mosi stramosi cum ca soarele nu se intalneste nicioadata cu luna iar pisica si cainele nu se inteleg niciodata, credem cumva cu tarie toate astea pentru ca asa ne-au

Atingere-ti ma rascolea Privirea-ti ma sorbea flamanda, Surasu-ti cald ma ravasea Iar gura-ti ma sorbea fecunda. Si mii de simtaminte adanci Creau in mintea-mi o feerie Delir, chemare,

O camera..ca toate cele Un, pat, o masa si un scrin Vantul, sufland printre perdele Pe masa, un pahar cu vin. O floare, trista, ofilita Un licar de speranta mut. Ea, cu privirea ratacita El,

Daca am fi mai buni, daca nu am judeca, daca am ierta, daca am zambi mai des. Daca am fi mai buni ,daca am intinde o mana, daca am ajuta si daca ne-ar pasa, daca am fi mai altruisti.. Daca atunci

E atata viata pe pamant Trebuie doar sa intinzi mana, Sa iei ce vrei, ce iti doresti Caci nesecata e fantana. Cu ochiul mintii sa privesti Mai sus de contur si culoare Si insistand, sa

Am plans de atatea ori in noapte Lacrimi mi-au inundat fiinta Dar Tu mi-ai fost mereu aproape, In tine Doamne, mi-e credinta. Oamenii m-au haranit cu fiere Si-am invatat ce-i umilinta, Vazand

Cu totii am simtit cel putin o data in viata un frustrant sentiment de dezamagire si neputinta, cand in sinea noastra ridicam pumnii spre cer, urland cu toata fiinta:\"De ce mi se intampla asta?Cu ce