Poezie

Ecou de cântec

zbor

1 min lectură·26 iunie 2011

Mediu

Ia-mă cu tine în zbor

Desprinde-mi tălpile

Să nu mai simt pământul.

Fă-mi din frunză aripă,

Acoperă-mi ochii,

Să văd doar lumina ta.

Ia-mă de mână

Să simt întregirea.

Să-mi pun pe buze

Surâsul divin al rotunjimii

Și ridul fin din colțul ochiului,

Să zâmbească din toată ființa.

Simt veșnic mâinile tale

Calde sau reci

Pe umerii mei goi,

Viitorul zvâcnește inevitabil în pupila ta.

Azi, m-a durut rana ta din creștet.

Vorbesc vorbele tale,

Veșnic îți simt căldura buzelor

Respirând pe gâtu-mi mut.

Din trecut, îmi amintesc vag doar secunda

Când m-am dizolvat în tine renăscând,

Transfigurându-mă în cântec.

Coboară-mă în cer.

002.378

Oana Radu. “Ecou de cântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-radu-0018718/poezie/13983686/ecou-de-cantec

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.