Poezie

fidelitate

file de jurnal afectiv

1 min lectură·26 iunie 2019

Mediu

și totuși!

nu mă voi duce prea departe

de mine!

cireșul așa de impersonal pentru alții

rămâne-ncrustat intimității mele

grimasele lui în zăpezi... florile inundate

în iubiri nu întotdeauna ușor de purtat

fereastra închisă într-o lume

împuținându-se afectiv

dârele ei de sânge împreunându-se-n mine

presentimentul acela al trecerii

când mâna fărâmițată întâlnește timpul

chipul strămoșilor se adună!

toate acele tufe de trandafiri uitate în pământ

în rătăcirea bolnavă a omului

mult prea fricos să privească în sine

într-o doară îmi păcălesc spaima amiezii

cu albul cântecelor de rochia-rândunicii...

cu mireasma nepământească a măturiței-Maicii-Domnului:

eternele mele răgazuri în umbră-luminată-de-vie!

!calul de lemn săvârșește călătoria

de-o parte și de alta a lumii

mirosul pielii bronzate cu-nisip-și-iarbă zdruncină acum-ul

tăcerea sălciilor maschează poematic

tristețea podului peste învolburare de gânduri

!nu știam că se numesc petunii

erau florile-prin-definiție!

SUNT!

crăpăturile cu secetă ale cândva-lacului

păstrează miracolul inimii în lăuntrul noroiului

în fapt bucata aceasta de rană... pe care într-un imbold

o iau și o înfăș în frunză curată de brusture

001.316

Daniela Luminita Teleoaca. “fidelitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14139254/fidelitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.