"Întunericul nici nu mai exista" – 15017 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
EBEta Boeriu
Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română. S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica. A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu. Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile. Poezii Ce vânăt crâng, 1971 Dezordine de umbre, 1973 Risipă de iubire, 1976 Miere de întuneric, 1980 La capătul meu de înserare, postume, 1985 Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999 Traduceri Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957 Cesare Pavese, Tovarășul, 1960 Giovanni Verga,...
4 poezii, 0 proze
Mihaela Anghel
Intunericul e din ce in ce mai des...dar oare cat de departe este lumina?
19 poezii, 0 proze
castellano bruno
Sint ca o bezna in intunericul mult prea mare. Sint un trecator prin asta lume... Sint PRAF SI VIS Sint ceea ce nu am stiut ca sint si voi deveni ceea ce nu voi vedea...
27 poezii, 0 proze
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
anila sterian-laurentiu
sunt un tip ciudat, ma pasioneaza intunericul, (obscuritatea); pentru ca nu comite umbre...
1 poezii, 0 proze
PCPerdaica Andreea Claudia
Gadeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.
30 poezii, 0 proze
NMnastia muresan
nascuta iarna. ma straduiesc sa compensez frigul si intunericul de atunci. inginer. unul atipic.
113 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
Întunericul nici nu mai exista
de Silviu Somesanu
Era noaptea când nu erai plecată undeva, îmi sortam sentimentele-n sertar, le părăsiseră visele decuseară, pe urmele lor mă oboseam degeaba luaseră distanța disperării. Până-n dimineață mi-au căzut...
ILUZIA DIN VIS
de condrut elena angelica
" Cand inserarea va bate la geamul tau, sa nu o alungi, Chiar daca iti este teama, ea nu iti va face niciun rau. Te va primi in intunericul ei rece si gol ca pe o fiinta de fosfor, ca pe o stea...
Nu mai există nimic sfânt
de Oana Izbașa
“Nu… nu mai există nimic sfânt. Nu mai există nimic în care să poți crede fără teamă. Timpurile în care certitudinea era un lucru cert s-au spulberat în văzduhul de incertitudine datorat...
s.o.s.
de ioana negoescu
nu mai am chef să fiu tristă. toată ziua am râs ca tâmpita m-am amuzat de ceața asta care se lasă peste noi ca o plapumă. m-am jucat cu lanterna. am aprins-o am stins-o. s.o.s. dar nu mai era nimic...
Apocalipsa
de xanthar xan
In vremea in care lumina nu era intuneric Si in care nu pluteam pe fulgere ce loveau lumea In vremea in care speranta nu era disperare Am vazut... Am descoperit intunericul, am descoperit trecutul...
Magia Noptii
de Catherine Grande
Noaptea…Intunericul ce urmeaza luminii…Visul ce se inchina realitatii si o inabusa prin false amagiri irealizabile in adevar… Noaptea…un mister al naturii…O stafie nevazuta si totusi simtita,care...
Nemuritor
de Istrate Marius
Paravan pe cer ai pus Cu privirea m-ai străpuns Peste mine umbra vine Cu gânduri de tine pline Norii deasupra mea se-adună Întunericul se lasă Și mă simt ca intr-o plasă Luminat doar de Lună Noaptea...
Spleen
de petre ioan cretu
câtă suferință crescută în mine îndeosebi în nopțile când durerea îmi străfulgera oasele ca de sticlă pe care dacă le-ai fi lovit cu buzele într-un sărut s-ar fi făcut fărâme nici nu știu cine și de...
Sfârșitul se apropie
de Mihai Petre
SFÂRȘITUL SE APROPIE! Privește cum soarele apune spre infinit, Cum lumea cade-n amorțeala neființei, Întunericul blesteamă lumina Ce se apropie de mormântul fiecăruia, Și ploi de foc ce-ți ard...
Negativ
de Spinoiu Lucia
NEGATIV Umbra fină a perdelei se legăna fantomatic pe peretele camerei, întunericul înghițise tot orașul. Stătuse în aceeași poziție, așezat pe pat, capul în palme, de ore în șir.Nici nu sesizase că...