Jurnal
s.o.s.
jurnal de lighioană
1 min lectură·
Mediu
nu mai am chef să fiu tristă. toată ziua am râs ca tâmpita m-am amuzat de ceața asta care se lasă peste noi ca o plapumă. m-am jucat cu lanterna. am aprins-o am stins-o.
s.o.s.
dar nu mai era nimic de salvat. eu și întregul întuneric căpiasem.
un uriaș ne creștea într-un lighean. atât de mult am încercat să ies de acolo până am devenit lucioasă și galbenă. miroseam a lăcrămioare. ca un săpun amo.
apoi am întrebat cât e ceasul. nu. chiar nu mai era nimic de salvat.
tristețea e ca o ceață. te poți juca liniștit cu lanterna. să nu te temi că vine noaptea să-ți ia vederea. orbirea nu ține.
mâine ziua începe cu râsul meu pentru tine. nu suntem singuri. nici întunericul nu există mai mult decât lumina. doar ceața își face de cap cu noi. n-am ce să spun despre asta. ea dospește și crește ca un aluat.
habar n-am unde sunt. ninge peste tot.
024.071
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “s.o.s..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/13924590/s-o-sComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AG\"Chiar nu mai era nimic de salvat\", existai deja. Și lumea și-a arătat colții de ceață, de beznă. Era nevoie, normal, de o lanternă. Întrebi cât e ceasul, nu mai e nimic de salvat. Și poate că întunericul n-ar fi atât de monstru, dar ceața... Și \"habar n-am unde sunt\". Îmi place, mai citim.
numai bine
numai bine
0
Ioana, stilul tău este inconfundabil.
Ottilia Ardeleanu