Poezie
Spleen
sau fluturarea mâinii înainte de a ne sinucide
1 min lectură·
Mediu
câtă suferință crescută în mine
îndeosebi în nopțile când durerea
îmi străfulgera oasele ca de sticlă
pe care dacă le-ai fi lovit cu buzele într-un sărut
s-ar fi făcut fărâme
nici nu știu cine și de ce mi-a răstignit prietenii
inevitabil îngenuncherea ne-a pătruns
nici nu mai știu câte candele au stins îngerii
orfani mântuiți de candoarea mâinii tale stângi
fluturată pe deasupra câmpiei arse
urletul lupilor sfâșia pe furiș întunericul noaptea
rănile din talpă le-am înfășurat cu fâșii de lumină
- îți mai amintești câte vieți anterioare am petrecut împreună?
ne aruncam de pe stabilopozi cu capul înainte
parcă eram o lumină ciudată prelinsă în cer
îți amintești cum ne resetam de fiecare dată când
când ne rătăceam între plescăitul heideggerian
moarte și sughițul cântăreței chele
- crezi că ai putea să-mi dai brânci în nemurire?
cum îți ascunzi rădăcinile în nisip
și ele cum se prind cu disperare de amintiri
atunci când ne-am construit ca ființă
într-o cameră de hotel undeva pe malul mării
păream că suntem deși nu mai existam demult
022.631
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Spleen .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14048913/spleenComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ANANAlexandra Negru✓un text bun, scris puțin cam haotic având în vedere aglomerarea de cuvinte imagini metafore etc. totuși se păstrează ideea de la început până la final. cred că ar fi mai bine dacă ai mai renunța la unele explicații gen: biserica (de carne), câmpia arsă de ( argintul lunii) , printre pietre și scoici ( e de ajuns doar la marginea mării). e doar o părere :)
0
PCDupa cum vezi, m-am conformat :D
0