Eta Boeriu

Pe umeri pletele-mi curg râu, șuvițele Gorgonei împletite cu șerpi, a mele răsucind verzui la tâmple și pe gâtul ca de sticlă cuvinte-șerpi,

Era un loc umil, ca printre resturi de vară și pubele răsturnate, la margine pe-un mal de lut și lutul ce galben răspundea din mal luminii, la

Există un ceas către seară, un ceas pentru alții, firește, când solzii desprinși de cuțite cresc iarăși pe trupul de pește, când penele smulse

E-acesta cel de fiecare clipă oraș al meu și pâinea mea de toate aceste zile ce se scurg în pripă și nopți prelungi în care-ascult cum bate sub