Zvera End

Va multumesc! 🙏

Va multumesc! 🙏

Multumesc, maestre in cuvant, m-ai ginit si inca foarte bine! Totul e adevarat: sandaua, parul incalcit la infinit in ceea ce se cheama, cica, plica polonica, Berceniul si fata Imparatului Ros ce sta pe banca si rontaie bucati de nuca de cocos gandindu-se oare cu ce bani o sa se intoarca inapoi acasa la Buzau nu inainte de a trece insa pe la bunica lui Iisus Hristos.

Multumesc dar a fost cam horror :)) experienta. Hiu, dar bine ca am.scapat.

Mi-a placut mult "până când aerul devine formă". Esti mare scriitoreasa, mare!

Ingenioasă, incepe bine dar as curata putin si v-as propune alt final. Ce parere aveti? 😊

vara
se înalță zmeie de hârtie și se construiesc castele de o zi
valurile spală inimile desenate pe nisip
în care
iubiri de-o noapte dorm ghemuite
cu visele adunate
în căușul palmelor
strânse
strâns
să nu depășească linia albă a orizontului.

lucrurile trainice se fac înspre toamnă
când puii au învățat deja zborul și
ploile udă rădăcinile

din lemnul pomului sub care ne-am trăit vara
ne cioplim îngerii
care ne vor însoți
cât e iarna de lungă

urmează ultima stație
cu peronul pe partea dreaptă
nu noi
nu încă
nu acum

să coborâm în întunericul acela
singuri, pierduți care-ncotro

ne facem cruce,
ne strângem îngerii de lemn la piept
și o luăm iar de la capăt,
cu numărătoarea stațiilor
și-a verilor fără de iarnă,
şi respirări
fără popas

E faina, imi place mult ritmul insa, la final, daca imi permiteti, as schimba un pic, pentru melodicitate:

"și, din amintiri,
neașteptat de pur și de simplu,
eclozează deodată speranța
ca dintr-o coajă de ou

de dinozaur".

Sau fara "de dinozaur", daca nu vreti.

Mi-a placut! Spumos, strange, curge fantast si hilar intr-o oaza de aparenta normalitate si o regala continua ironie. L-as vedea continuat in nuvela fantastic-absurda sau teatru absurd. Adica, more, more, more! Mai scrie la el! Felicitari! :)

Merci, profu! Ce surpriză frumoasă! Mulțumesc!

I do like the Beatles, I do. While my guitar gently weeps. Or my poems.

OK, we have a deal! :)

Vă gândiți prea mult, domnule profesor și domnule Eduard, fără supărare, și nu la lucrurile cu adevărat folositoare!

Am scris poezia pe Ceahlău exact acum câteva zile, când mi-a trecut fulgurant pe retină, într-un pod la Mănăstirea Ceahlău, în întuneric, cu alte 50 de persoane (foarte) sforăitoare. Cu o linie de semnal. Înghesuiți peste tot, într-o imagine absurdă și întunecată, ca în trenurile nesfârșite ale deportării, cu oameni duși spre gazare.

E despre un frate revăzut, schimbat după un timp, sau despre un părinte truditor timp de 20 de ani acolo. Îmi asum confuzia sau ezitarea de personaj.

Da, mă gândeam să mai stau să scriu sau să mă înregistrez chiar acolo. Ar fi fost playground-ul meu rarefiat și preferat. Dar atât s-a putut. Să fiu catapultată înapoi în lumea înzestrată cu zgomot și cu Wi-Fi.

Chiar credeți că mi-au trecut prin cap niște asociații sonore impure de birt de Caracal sau Vaslui în acel loc?

Eminescu și Nichita să mă judece.

Mă bucur să am my own grammar nazis — the more, the merrier — but chill, OK?

I will take you on a trip. And I assure you: you will be tripping just like in Trainspotting. ;)

Yet you might be right: sometimes I'm more fluent in English. And less of a pained, troubled writer.

Salut poliția virgulelor și a impurităților!

Stimă și respect!

Zendi

Va multumesc frumos!

Nu m-am gandit.

Imi place mult ce citesc aici fantast, melodios si cu sens dar mi se pare ca finalul pica usor brusc, brutal si explicativ față de restul si imi rupe filmul de California Dreamin'. As fi pus pentru sonoritate si strange, "maine s-ar putea sa fiu altul".

Foarte picturala, fulguranta si cu finaluri top notch, memorabile! Multumesc!

Va multumesc frumos! 🙏

Zgomotul si furia este romanul meu preferat!! Ce trebuie sa fac la radio? Ma da ca pe tataie Mihai la radio. Dar el canta si faurea instrumente, era artist popular. La o adica, pot sa si cant. :))

Multumesc mult, ma bucur! Desenez in mintea mea ce ai spus si da, si mie mi-ar fi frica, pare camera aia a lui Van Gogh doar ca nu sunt in ea o strabuna musceleana (in fotografie ovala) si un urs (pe jos). Mie nu mi se cuvenea "Casa Mare" caci fusese camera mamei din copilarie, deci pe veci a ei iar "Salonul" era pentru oaspeti - care nu veneau niciodata la noi, haha, caci noi stateam undeva sus, cocotati in varful dealului. Eu eram un cititor de ocazie acolo, era o camera luminoasa, cea mai luminoasa a casei, cu un corcodus imens la fereastra si, in timpul verii, noaptea, cand eu citeam inca, sa vad, cum se termina - o omoara Raskolnikov pe batrana, il salveaza Sonya, ramane pe insula Nicholas Urfe, isi vede iubitul din nou Margareta? - ca altfel nu puteam dormi, nu exista viata mai departe - veneau, pe rand, fie mamaie Tonica, fie tataie Mihai de vreo trei-patru ori sau pana li se ura si mi se tanguiau neputinciosi la fereastra - "Nu mai citi, Vironica, atata, strici ochii, ce atata citit, ca-i tarziu". Bine, ei isi imaginau ca becul ala din Casa Mare consuma electricitate cat un oras intreg sau cat tot satul sau cat Casa Poporului, le da peste cap contorul dar asta e alta poveste, pe care, poate, o sa o spun candva in proza scurta si cred ca o sa iti placa. Oamenii spun esti tare amuzanta dar nu eu, povestea se scrie singura iar eu scriu, straniu, fantast si dislexic - doar adevarul; si ca sa nu fuga momentul de langa noi. Cu tot cu oamenii lui si detaliile sinestezice asociate. Sa mai poposeasca un pic. Sa nu treaca. De fapt, it's a time trap, haha!
P.S: Cu ce sa sparg? Ai o dalta?

Va multumesc mult! Sa mergeti sa il cunoasteti! O sa recunoasteti sigur, descris cu acuratete, personajul - o umbra care lucreaza tot timpul. Parintele Metodie este acum la Pestera Sf Andrei, jud Constanta. A petrecut 13 ani in Sfantul Munte fiind ucenicul unui sfant. Un sfant adevarat.