Poezie
n.t.
1 min lectură·
Mediu
din camera asta moartea se vede la câțiva centimetri distanță
își lasă urmele pe lenjerii, pe chiuvetă ca o pisică
ce scuipă ghemotoace de blană
pisica neagră joacă table în fața blocului pariind pe zilele noastre
dublu sau nimic
țigările înfipte într-un dovleac zemos se scutură
de codul de bare și ard mocnit
în căciula lui nea ilie de la termocentrală
zarurile oh, z a r u r i l e cu capetele lor de bovină
se izbesc în parbrizul ambulanței trezind fauna din canale
blocul – o cușcă pentru hamsteri unde bătrânul
și nepoțelul preșcolar aruncă alune
anii stau atârnați la gâtul bătrânului
câteodată anii se ascund
într-o anacondă și alunecă printre morminte
pisica neagră joacă table în fața blocului lângă ea puștii curioși…
bătrânul se zbate într-o ecuație
cu zâmbetul larg și haina peticită în dreptul coatelor
în camera asta soarele intră timid și-mi luminează
o parte a călcâiului
aici gesturile stau pe întuneric
cafeaua bolborosește în latina vulgară și călcâiul meu
ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa – dreaptaaaaaa
0157.914
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- vlad sibechi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
vlad sibechi. “n.t..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-sibechi/poezie/13910820/n-tComentarii (15)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
un poem desăvârșit. un fel de rămâi fără cuvinte. să-mi revin. tema asta cu moartea generează conflicte interne și nu numai, tu te-ai dus în stradă cu ea, ca și când ai plimba un copil de mână, e drept ceva mai deosebit, cu fundă roșie. nu am ce să citez, ar fi inutil, poemul e un întreg, început-sfârșit. versul \"cafeaua bolborosește în latina vulgară\", mor dup el. un poem de multe stele.
0
ms frumos carmen
te mai astept!
te mai astept!
0
salut vlad. imi place foarte mult prima strofa. aia reprezinta o poezie desavarsita care ar merita continuata intr-o cu totul alta maniera decat cea prezenta ( cred eu ). personificarea mortii e ceva atat de ultra-folosit incat e pur si simplu nevoie de altceva... ca sa-ti iasa, dupa parerea mea. oricum, prima strofa e superba, for real.
0
SO
Felicitari si pentru aceasta poezie si pentru premiul de la \"Nicolae Labis\"!
0
Și eu cred că insiști aiurea pe personificarea morții, fără să aduci nimic nou, dar că prima strofă e chiar O.K. Putea la fel de bine să fie o pisică neagră care făcea toate acele gesturi, ff. faine de altfel, și abia apoi să ai revelația morții, eu așa aș fi făcut cel puțin.
0
Îmi place cum omul este adus din ascunderea sa și balansează mereu ceea ce-i este propriu „cafeaua bolborosește în latina vulgară și călcâiul meu
ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa - dreaptaaaaaa” . Consider că e o completare firească a stărilor din strofele precedente. Moartea nu e un element al absenței; ea locuiește în preajma lucrurilor, iar noi devenim astfel locuri ale acestei găzduiri. Frumos.
ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa - dreaptaaaaaa” . Consider că e o completare firească a stărilor din strofele precedente. Moartea nu e un element al absenței; ea locuiește în preajma lucrurilor, iar noi devenim astfel locuri ale acestei găzduiri. Frumos.
0
va multumesc tuturor ptr sfaturi, cine stie , poate candva o sa mai modific. dar sa stiti ca la mine in fata blocului moartea chiar joaca table si nu stiu daca e chiar o personificare cand ceva e atat de real.
0
o perspectivă foarte interesantă a morții... asupra vieții... într-un text bine scris...aici moartea colcăie de...viată!...povestindu-se...
0
MB
Frumosa combinatie de imagini si cuvinte!Totusi pentru ca obisnuiesc sa contemplez poeziile numai emotional,iertare dar mi se pare enorm de depresiva.Insa este clar ca este modul tau de aprivi moartea...,de aceea mi se pare original de autentica!
0
stelian ologu; in rest e doar o probleba de timp; daca joaca sah dupa ce citeste ziarul, sau inainte
0
personificarea mortii e o chestie fumata... asa ca daca tii neaparat s-o faci trebuie sa fie ceva cu adevarat original si impecabil scris ca sa ti se accepte :) !
nu mi-a placut!
nu mi-a placut!
0
Mie mi-au placut influentele ivanesciene. M-am simtit ca intr-o vizita la el sau la Mopete... doar finalul mi se pare un pic slab, poemul se putea opri la gesturile care stau pe intuneric.Strofa, ma rog, delimitarea textuala numarul doi este preferata mea. Multe si nenumarate succese !
0
Un fel de Mircea Ivanescu...îmi place
0
un poem savuros, decupaj sentimental, amarui ca o ciocolata scumpa dar care te trezeste la realitate
final perfect
final perfect
0
da, savuros.
as scapa de forma ultimelor cuvinte...
in rest, perfect
as scapa de forma ultimelor cuvinte...
in rest, perfect
0
