Poezie
nu am scris niciodată poeme de dragoste
1 min lectură·
Mediu
dar aș ieși la fereastră cu o pancartă mare
cum erau alea de la revoluție să răcnesc
fără să îmi pese de nimeni că fiecare secundă
fără tine îmi găurește stomacul
mai tare decât cancerul ăsta nenorocit
la noapte va ninge buzele tale îmi vor ține
de foame
nu știm nimic unul despre altul
stăm într-o cameră
g o a l ă
și viitorul e un paparazzo
care inventează scandaluri sexuale
sunt același de fiecare dată
te ating ca o funie udă și te țin cât mai aproape
să–ți aud gândurile mă găsești
în piața publică cerând decapitări
vreau doar să fii fericită
știu că te hrănești cu sufletele
condamnaților la moarte
ninsoarea de la noapte îmi va încetini boala
pentru o secundă
voi crede că se mai întâmplă și minuni
ascultă e cântecul nostru ține-mă de mână
înăuntrul meu ninge cu un lichid alb-vâscos
044423
0
poemul e mai mult decât un poem de dragoste, e o stare, un anotimp doar al tău/al vostru, are în el toate ingredientele posibile și imposibile. remarc: fiecare secundă/ fără tine îmi găurește stomacul, piața cu decapitări, condamnații la moarte. este un text care îl recomand spre citire.
mcm