ipostaze
Ipostaza I întotdeauna fusese curios în privința direcției pe care grupul avea să o urmeze… curiozitatea- o nerăbdare copilărească alimentându-i frisoanele de ură și pesimism. depindem de
VSvlad sibechi***
suntem stăpânii propriului timp și muțenia/ abia acum/ devine o rugăciune (Adam Puslojic) arată-mi locuri pe care privirea nu le poate atinge iată, zborul ține
VSvlad sibechiadevăratele bestii
la urma urmei suntem cu toții spectatori [logica pantofilor de fier realitatea tristă a marelui oraș parfumul de curvă ieftină care persistă zile în șir] și știm că adevăratele bestii sunt
VSvlad sibechibătrânul
bătrânul M.B. se hotărî să scrie despre margine despre ontologia haosului în care orice cuvânt e o confirmare a spaimei [ca atunci când simți că picioarele ți-au crescut din stomac] țin minte
VSvlad sibechinimeni nu îți spune că ai greșit
briceagul nopții ne decupează imaginea după normele unei logici bolnave suntem mâinile lui escher ne-am creat propria geografie și funcționăm după un protocol numai de noi cunoscut ne
VSvlad sibechidimineața se scurge
în trupurile de metal de la periferie aici nu spune nimeni o vorbă bună deși căutăm cu disperare mâna unui prieten muscătura unui maidanez niște dovezi că încă mai trăim că anonimatul nostru în
VSvlad sibechidin oglindă urlă...
destinul câinelui albastru nu-i ușor să trăiești în îmbrățișarea mătăsoasă a trecutului care îți oferă libertate // teoria normalității la masa de seara între două tipuri de
VSvlad sibechimă gândeam atunci la moarte ca la…
între ziduri mi s-a născut o a doua respirație printre carnetele de partid ale hipopotamilor și scâncetele strămoșilor o respirație exilată în partea nevăzută a lunii aici nopțile sunt
VSvlad sibechiweekend
vinerea capra ronțăie tablourile lui picasso plictiseala notează în jurnal ultima bârfă ochiul drept atârnă din buzunar fantomele îmi împletesc un alt pulover de lână mă gândesc la tine și
VSvlad sibechif.t.
noi vindem totul la juma’ de preț trecutul azi miroase-a scorțișoară curge vinul de la subțioară speriindu-i pe mai-marii din județ tramvaiul plin de crize personale moare departe-n stația de
VSvlad sibechie una din acele dimineți
când îți scoți puloverul de la naftalină urci pe cea mai înaltă clădire și arunci sufertașul cu manifeste în capul de cauciuc al dimineții prieteni, s-a scumpit pâinea- singurul lucru
VSvlad sibechiacum
a fost invadată viena. scriu toate ziarele despre asta mă întorc acasă și în lift un necunoscut îmi strecoară o lăcustă în buzunarul pardesiului o rană deschisă, din care va ieși trecutul cu
VSvlad sibechi...
vreau ploile care macină bulevardul până la os, care fac oamenii să pară niște ciuperci poetul albastru își vinde volumul pe o bucată de pâine la colțul străzii îl așteaptă monștrii ce se
VSvlad sibechio poveste cu marlow
copilul s-a născut miercuri în paharul cu apă când marlow pescuia guvizi cu mâinile lui lungi și păroase de vârcolac de atunci nici un crâmpei de poem nu a mai putut schimba noua
VSvlad sibechifiecare piatră își are dimineața ei
doar că atunci cocoșii nu cântă de trei ori. ca un picior de capră în farfuria de porțelan leonid dimov este însuși visul. se aude versul nechezând pe altfel de pajiști de aici își iau
VSvlad sibechi...că veni vorba
sunt aici cu jimi hendrix dar fericirea e tot timpul la cealaltă masă acolo e septembrie se scot propoziții docte din gramofon e musai să se poarte cravată pentru că atunci nu va mai conta cu
VSvlad sibechivânătorul și câinele enot
din pereții mei la ora zece treișcinci iese câinele enot îmi vorbește despre punctele cardinale și tragedia polonezilor. știi, și eu sunt de prin părțile acelea doar că nopțile evadez. mă îndes
VSvlad sibechine apropiem de patima roșie
bătrânelul acesta ne întinde cheile temniței. intrați! intrați! ecoul luxează gleznele afară frigul râde de reflexele necondiționate în europa se numără secundele.în asia se bea sake se predă
VSvlad sibechiîn sat întunericul
se destramă între maxilarele câinilor oamenii nu mai au somn. vor ieși la câmp ca niște lei dresati cu boțurile de mămăligă în buzunar aici cătușele sunt semnul libertății e bine atât timp
VSvlad sibechiniciodată căpitanul
nu a fost mai aspru. băieții fac flotări transpirați și alea de la nefamiliști râd pe balcon vata gălbuie se zvârcolește în urechea căpitanului ca o omidă ... momente în care ne explodează
VSvlad sibechiruperi de ritm
nu vom încheia prea repede vizita asta ne așteaptă camerele de la stânga la dreapta de sus în jos din degetul mic până în plex eu - un boșiman dresat într-ale supraviețuirii tu un personaj de
VSvlad sibechipoem înregistrat cu reportofonul
I. unul câte unul picioarele mi-au fost amputate cu baioneta din cel stâng plutonierul a făcut o funie și a răcnit la apelul de seară mâine vom spânzura dezertorul piciorul meu drept e un
VSvlad sibechipoem furat din ghearele unei păsări
cam în zece minute ajungem acolo în peștera unde îmi ascund zeii liliac îi țin cu capul în jos ca pe niște clepsidre opace apropie-te de ei! nu o să-ți facă nimic doctorii le-au scos
VSvlad sibechiultimele zile ale pelicanului
stau într-o odaie mică întunecoasă alături de cuvintele pe care nu le voi spune niciodată sub geam printre buruienile bătrâne pelicanul se zbate cu gușa zgâriată copiii aruncă în el cu
VSvlad sibechi