Poezie
în sat întunericul
1 min lectură·
Mediu
se destramă între maxilarele câinilor
oamenii nu mai au somn. vor ieși la câmp
ca niște lei dresati cu boțurile
de mămăligă în buzunar
aici cătușele sunt semnul libertății
e bine atât timp cât ai o rogojină
pe care să-ți odihnești oasele dimineața
când lăcustele îți intră
sub piele și alungă somnul
moș gheorghe nu-l știe pe cehov și nici invers
el e de pe vremea poveștilor cu haiduci
fiică-sa e măritată la oraș
îi aduce banane.
pintea era preferatul nostru
tata a fost la moară
sirene decapitate sacii cu mălai
se rostogolesc spre hambar
închid ochii și satul pare un contrabas
imposibil de cuprins în brațe
023826
0
numai bine,
alex