vlad sibechi

Ipostaza I întotdeauna fusese curios în privința direcției pe care grupul avea să o urmeze… curiozitatea- o nerăbdare copilărească alimentându-i frisoanele de ură și pesimism. depindem de

suntem stăpânii propriului timp și muțenia/ abia acum/ devine o rugăciune (Adam Puslojic) arată-mi locuri pe care privirea nu le poate atinge iată, zborul ține

la urma urmei suntem cu toții spectatori [logica pantofilor de fier realitatea tristă a marelui oraș parfumul de curvă ieftină care persistă zile în șir] și știm că adevăratele bestii sunt

bătrânul M.B. se hotărî să scrie despre margine despre ontologia haosului în care orice cuvânt e o confirmare a spaimei [ca atunci când simți că picioarele ți-au crescut din stomac] țin minte

briceagul nopții ne decupează imaginea după normele unei logici bolnave suntem mâinile lui escher ne-am creat propria geografie și funcționăm după un protocol numai de noi cunoscut ne

în trupurile de metal de la periferie aici nu spune nimeni o vorbă bună deși căutăm cu disperare mâna unui prieten muscătura unui maidanez niște dovezi că încă mai trăim că anonimatul nostru în

destinul câinelui albastru nu-i ușor să trăiești în îmbrățișarea mătăsoasă a trecutului care îți oferă libertate // teoria normalității la masa de seara între două tipuri de

între ziduri mi s-a născut o a doua respirație printre carnetele de partid ale hipopotamilor și scâncetele strămoșilor o respirație exilată în partea nevăzută a lunii aici nopțile sunt

vinerea capra ronțăie tablourile lui picasso plictiseala notează în jurnal ultima bârfă ochiul drept atârnă din buzunar fantomele îmi împletesc un alt pulover de lână mă gândesc la tine și

noi vindem totul la juma’ de preț trecutul azi miroase-a scorțișoară curge vinul de la subțioară speriindu-i pe mai-marii din județ tramvaiul plin de crize personale moare departe-n stația de

când îți scoți puloverul de la naftalină urci pe cea mai înaltă clădire și arunci sufertașul cu manifeste în capul de cauciuc al dimineții prieteni, s-a scumpit pâinea- singurul lucru

a fost invadată viena. scriu toate ziarele despre asta mă întorc acasă și în lift un necunoscut îmi strecoară o lăcustă în buzunarul pardesiului o rană deschisă, din care va ieși trecutul cu

vreau ploile care macină bulevardul până la os, care fac oamenii să pară niște ciuperci poetul albastru își vinde volumul pe o bucată de pâine la colțul străzii îl așteaptă monștrii ce se

copilul s-a născut miercuri în paharul cu apă când marlow pescuia guvizi cu mâinile lui lungi și păroase de vârcolac de atunci nici un crâmpei de poem nu a mai putut schimba noua

doar că atunci cocoșii nu cântă de trei ori. ca un picior de capră în farfuria de porțelan leonid dimov este însuși visul. se aude versul nechezând pe altfel de pajiști de aici își iau

sunt aici cu jimi hendrix dar fericirea e tot timpul la cealaltă masă acolo e septembrie se scot propoziții docte din gramofon e musai să se poarte cravată pentru că atunci nu va mai conta cu

din pereții mei la ora zece treișcinci iese câinele enot îmi vorbește despre punctele cardinale și tragedia polonezilor. știi, și eu sunt de prin părțile acelea doar că nopțile evadez. mă îndes

bătrânelul acesta ne întinde cheile temniței. intrați! intrați! ecoul luxează gleznele afară frigul râde de reflexele necondiționate în europa se numără secundele.în asia se bea sake se predă

se destramă între maxilarele câinilor oamenii nu mai au somn. vor ieși la câmp ca niște lei dresati cu boțurile de mămăligă în buzunar aici cătușele sunt semnul libertății e bine atât timp

nu a fost mai aspru. băieții fac flotări transpirați și alea de la nefamiliști râd pe balcon vata gălbuie se zvârcolește în urechea căpitanului ca o omidă ... momente în care ne explodează

nu vom încheia prea repede vizita asta ne așteaptă camerele de la stânga la dreapta de sus în jos din degetul mic până în plex eu - un boșiman dresat într-ale supraviețuirii tu un personaj de

I. unul câte unul picioarele mi-au fost amputate cu baioneta din cel stâng plutonierul a făcut o funie și a răcnit la apelul de seară mâine vom spânzura dezertorul piciorul meu drept e un