lumina cobora în salturi
ca o minge metalică
-un fel de strigăt multiplu de șapte
se strecura șiret
născând paradoxuri
nouă nu ne păsa
înveliți unul cu altul (un fel de șablon
Una dintre problemele stringente ale vremii mi se pare nevoia de a compara scriitorii contemporani cu dogmele general valabile, cu instanțele literare de netăgăduit. Să fie aceasta dintr-o lipsă de
Răscolind prin sertarele literare am dat de o carte peste care s-a așezat praful prea timpuriu și nejustificat. Este vorba despre \"Gheare de lumină\" scrisă de Dumitru Brădățan, o carte de
pește metatextual
înotând din aval
parodiază un cal
pe un pat de spital
șarpe rectiliniu
transpirat ca Pliniu
(cel Bătrân)
când culege fân
și-l îndeasă-n sân
fantezii de vară
uitate
beția luminii contemplând lumescul -
îngeri cu dreduri mângâie stâncile
și se scurg în perimetrul visceral al strămoșilor
îngerul meu ambidextru mi-a intrat în piele
împărțim aceleași vise
se-aprinde pământul de vuietul nopții
stă libertatea fixată-n atele
de două puncte ca spițele roții
trei vaci obidite mușcă din stele
trei licurici împletesc o cometă -
praf străveziu legat în
câinii trântesc la pământ
firele de iarbă
strănutând acorduri nocturne
albastrul murise
având parte de funeralii bizare
la care nimeni nu a plâns
sau a simulat vreun minim semn de
așteaptă-mă de vrei diseară
cu bluză roșie pepit
ca pe copilul răstignit
naiv pe scara socială
nu pot nimic să-ți dăruiesc
decât suspine deochiate
muiate-n șoldurile-ți late
din care sorb
maestre
cu rama groasă a ochelarilor tăi
cel mai bine s-a asortat
spiritul rural
de atunci în fiecare dintre noi
s-a născut câte un moromete
de fiecare dată cu o altă vârstă
cu o altă
VS