Poezie
fatidică
1 min lectură·
Mediu
se-aprinde pământul de vuietul nopții
stă libertatea fixată-n atele
de două puncte ca spițele roții
trei vaci obidite mușcă din stele
trei licurici împletesc o cometă -
praf străveziu legat în trei noduri
se sfarmă-n șapte firul de cretă
purtat ani lumină prin mii de exoduri
ne-ncercuiesc trei secunde fatale
trăim trei clipe sculptate în plumb
zei se trezesc tulburați de petale
și se ascund rușinați în porumb
vene de piatră mă-mpiedică-n cale
natură moartă cu chip mineral
respiră emfatic sudori vegetale
sub ziduri nătângi și gri de spital
002042
0