Poezie
noapte de dragoste
1 min lectură·
Mediu
câinii trântesc la pământ
firele de iarbă
strănutând acorduri nocturne
albastrul murise
având parte de funeralii bizare
la care nimeni nu a plâns
sau a simulat vreun minim semn de regret
plimbându-mă vertical prin gânduri
stropii de ploaie
mușcă din pielea tatuata de pudoare
natura strivește cu stropi de sudoare
pelerinii negri ai nopții
încet te apropii de mine
ființa ta aproape imaterială
pășește ușor pe irisul
putrezit de așteptare
buzele tale de culoarea tăcerii
șoptesc dorință
ca doi copaci
ne dezgolim de frunze
de câini de ploaie de pietre
râzând de natura în care nu mai avem loc
încremenim
într-o imbrățișare primordială
sorbind de pe curbele anatomice
lacrimile argintii ale norilor
tresari sub fiecare mângâiere
ca la un ultim festin carnal
în care sânii si coapsele tale
sunt materia primă
a maeștrilor gastronomi din Provence
suntem o sumă de păcate egoiste
așteptând o pedeapsă divină
care întârzie
022888
0

Domnule Censor
Sensualitatea matale iese la iveală pe zi ce trece. Mi te închipuiam ascuns după rame groase de tot, de marinpredator;) Acu m-am răzgândit.
Asta-i clar o declarație de dragoste pentru o filoloagă calofilă, semicastă, umblată pe la burse. Genul \"Domnișoarei Julie\" din proza voastră:)
\"ne dezgolim de frunze
de câini de ploaie de pietre\"
fain
Salut supa primordială provensală, tatuată de pudoare...yumm...
Dar aștept desertul, mai puțin dulce, răsturnat în farfurie fără inginerii stilistice ambițioase și programe de creativitate, care nu mă bat la cap să caut doamne-iartă-mă!, acrostihuri și alte potențe culturale demonstrative.
Pe planeta mea, poemul tău s-ar fi încheiat cu
pășeșc ușor pe irisul
putrezit de așteptare
Dar îmi place și așa. Lupta dintre senzații și imagini.
Muuuaah