e una din acele dimineți

vlad, uite că ne reîntîlnim.
eu îți voi peria puțin poemul, ca să fie pe gustul meu

îți scoți puloverul de la naftalină și urci
pe cea mai înaltă clădire
de unde se pornesc marile revoluții
aruncând sufertașul cu manifeste
în capul de cauciuc al dimineții

prieteni, s-a scumpit pâinea
singurul lucru apolitic

vom locui mereu pe cealaltă parte a pământului
ceasul merge din doi în doi
un pahar cu vodkă ne-ar grăbi victoria


orașul își depune icrele în boscheții
de lângă podul gării
“scriu numai pentru morți – ei sunt singurii
care mai deslușesc ceva”

astăzi nu se mai fac revoluții
nici detronări
bătrânii cu tălpile crăpate beau sirop de arțar
din oale ulcele
ținând strîns în mîini
bastonoane de mareșal

cu sinceritate, silvia

silvia, ma bucur ca ai trecut pe aici si ca ai periat putintel poemul ca sa fie pe gustul tau. eu deocamdata il voi lasa asa, ca sa fie numai pe gustul meu. :)
te mai astept,
amical, vlads

Vlad, mi-a placut extraordinar poemul tau!

L-am citit, trait, recitit, retrait....

\"ceasul merge din doi în doi/ tramvaiele
se cred viori
vidanjorii și-au cumpărat bilete la teatru.\"

Felicitari!

îmi place nu pentru editarea elevată sau pentru imagini, ci pentru idee și ironie (vidanjorii și-au cumpărat bilete la teatru/ beau citronadă în ceșcuțe de porțelan/ ah, mâinile lor grațioase…). asta e tare.
începând cu strofa a doua e parcă mai bine legat. prima strofă este frumoasă, dar nu asta apreciez eu în poezie. trebuie să aibă continuitate și sens. sper că înțelegi. oricum e un poem bun.