Poezie
e una din acele dimineți
1 min lectură·
Mediu
când îți scoți puloverul de la naftalină
urci pe cea mai înaltă clădire și arunci
sufertașul cu manifeste
în capul de cauciuc al dimineții
prieteni, s-a scumpit pâinea- singurul lucru apolitic
vom locui mereu pe cealaltă parte
a pământului
un pahar cu vodkă ne-ar grăbi victoria
ceasul merge din doi în doi/ tramvaiele
se cred viori
vidanjorii și-au cumpărat bilete la teatru
beau citronadă în ceșcuțe de porțelan
ah, mâinile lor grațioase…
orașul își depune icrele în boscheții
de lângă podul gării
“scriu numai pentru morți – ei sunt singurii
care mai deslușesc ceva”
astăzi nu se mai fac revoluții/ detronări
bătrânii cu tălpile crăpate
își beau siropul de arțar
iar nohaii lui Cantemir sunt oale și ulcele
bastonul meu de mareșal va rămâne mult timp
în ranița pe care-o simt din ce în ce mai grea
045.457
0
eu îți voi peria puțin poemul, ca să fie pe gustul meu
îți scoți puloverul de la naftalină și urci
pe cea mai înaltă clădire
de unde se pornesc marile revoluții
aruncând sufertașul cu manifeste
în capul de cauciuc al dimineții
prieteni, s-a scumpit pâinea
singurul lucru apolitic
vom locui mereu pe cealaltă parte a pământului
ceasul merge din doi în doi
un pahar cu vodkă ne-ar grăbi victoria
orașul își depune icrele în boscheții
de lângă podul gării
“scriu numai pentru morți – ei sunt singurii
care mai deslușesc ceva”
astăzi nu se mai fac revoluții
nici detronări
bătrânii cu tălpile crăpate beau sirop de arțar
din oale ulcele
ținând strîns în mîini
bastonoane de mareșal
cu sinceritate, silvia