Virgil Titarenco

Ela,
mulțumesc de trecere. uneori sînt așa. adică fără.

Dorina,
într-un fel ai dreptate, deși eu nu m-aș vedea neaparat visceral. dacă zici că ai citit ce am mai scris eu pe aici probabil că ți-ai dat seama că este foarte greu să mă înregimentezi într-un stil. e chiar o chestie care nu mă interesează. prefer să fiu eu însumi și să scriu cam cum se naște inefabilul la un moment dat. uneori e aspru, alteori e violent, uneori e melancolic, alteori e pasional. sub nici o formă însă nu scriu \"după o anumită rețetă\". îmi vine și să rîd de ideea asta. e oare posibil? anyway, mă înclin în fața aprecierii tale despre \"vocea\" mea. aici. ți-am spus, prefer să rămîn eu însumi și să rămîn fidel acestei realități necuantificabile care este poezia. evident, nu îmi reușește întotdeauna. poate că de cele mai multe ori nu îmi reușește. e un mecanism interior extrem de fin și orice forțare se plătește. de fapt cred că în artă reușești în momentul cînd ești gata să îți arzi opera dacă nu te mulțumește, cînd ești suficient de nemulțumit de tine ca să nu îți pese de flatările celorlalți. e și asta o virtute.

Trandafiraș,
e un avantaj și privitul din culise, mai ales toamna, în noiembrie

Sorin DespoT,
prezența ta sub acest text este și o surpriză și o notă aparte. Un semn că nu am ajuns de tot previzibil

Nicoleta, the beauty is in the eye of the beholder

Adina, cînd ai să ai o mie de ani ai să fii surprinsă că vei gîndi la fel

Ela, dacă am putea să explicăm tot ce este acel inefabil cînd ne scriem... dar nu putem

Dorina, Dorina... Virgil e imprevizibil, chiar și pentru mine. Uite, nici nu știu pe unde e acum...

ultima strofa strica totul
parerea mea

da, poate că ai dreptate, Elena. uneori ne întoarcem la basics, cu toată claritatea lor, cu toată durerea lor

trandafiraș, de multă vreme nu te-am mai văzut. cred că ninge în Ardeal acum.

Dragă Lory & comp.
hai să vă spun ceva. Ceva ce s-ar putea să știți dar eu nu voi face decît să vă reamintesc. Și anume că există o distincție fundamentală între a acționa și a reacționa. Această distincție face diferența între inteligență și mediocritate, între artă și kitsch, între a fi și a imita, între a fi superior și a te zbate în mediocritate, și, de ce nu în cazul de față, chiar în promiscuitate. Mă amuzați dacă vă faceți iluzia că așa ceva mă afectează în vreun fel. La urma urmei nici nu are importanță cine sîntem noi ci doar ce rămîne după noi, sclipire de inefabil sau sclipire de vinilin. That\'s the question. The rest is history.

și P.S.
simțul umorului meu e bine dezvoltat, sănătos și la locul lui. Are însă un mic \"defect\". Nu se prostituează. Și nici nu-și pune mintea cu imitații ieftine. Așa că o să vă rog să îi iertați absența în această companie.

domnul Ivașcu, poate n-ar fi rău dacă ați introduce textul la polemică. părerea mea

ai ințeles greșit, mă tem, Bianca. am fost doar uimit. eu apreciez abilitatea ta de a percepe dincolo de cuvine. dar de dată asta ai înțeles greșit tonul..

Bianca, tu chiar ai citit chestia asta de șapte ori?

Elena, da, o analiză pertinentă și la obiect, deși textul mai poate fi îmbunătățit. În ultima vreme am o relație ciudată cu limba română, ai dreptate

Șerban, relația mea cu poezia este mai degrabă una de hate-love, if you know what I mean. Despre poezie eu cred că nu poate fi creată ci doar descoperită, revelată, dez-văluită.... merci de trecere

Silviu, cred că într-un fel în afara clepsidrei e starea noastră naturală. aici e poate doar o școală. un fel de preambul intrauterin

Raul, alăturarea cu poetul Claudiu Banu nu poate decît să mă onoreze, eu nefiind decît un biet observator al poeziei. mulțumesc de aprecieri

Snowdon, astăzi sîntem de acord, e vineri și e bine să răsuflăm

Ela, chiar aș fi curios cum scrii tu cînd ți-e \"rău de cuvinte poate unele erau galben-verzui ca fierea
și nu [ți-ai] dat seama când le-am rostogolit întâi pe buze....\"

textul e undeva pe sub mediocru și nu înțeleg ce vor să însemne expresiile: \"Pecetluim amurguri\" (totalmente aiurea; doar așa că sună interesant), \"viscol de cenușă\" (pacă vrea să zică ceva dar defectuos), \"ultimele frunze, cad în genunchi\" (mi se pare iar cam anapoda sau pur și simplu nesugestiv). Și ce-or fi avînd frunzele cu vorbele rămîne așa un mister cam ca în X files de nu îl pricepe nimeni. Știi, Eminescu avea o vorbă
\"E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.\"

Din păcate multe din textele tale, iar acesta e un exemplu sugestiv, \"sună din coadă\" dar rămîn \"cuvinte goale\". Au un fel de goliciune de spirit pe care e greu să nu o simți sau să nu o observi. De fapt eu cred, așa cum spunea undeva parcă Liviu Nanu, că poetul se scrie pe sine. Iar eu cred că tu ai această problemă. Nu prea ai ce scrie. Sună a gol. Bineînțeles, pentru unele inimi slabe vor fi versuri înduioșătoare. Dar noi știm că \"nimic nu ai a spune\".
Evident, acum te vei supăra pe mine. Eu am vrut să îți spun ce cred. Și mai cred ceva. Că ai talent, dar că deocamdată nu are materie primă și nu îmbracă spiritul. E doar cel mult artizanat.
Cred că n-ar fi rău să fii mai exigentă cu tine și să nu confunzi poezia cu libretul.

excelent eseu. mînă elegantă. nu mă voi pronunța asupra intervenției domnului gălățeanu decît cu mențiunea că și în țări civilizate profesorii fac grevă, ba chiar devin revoluționari. sau poate că dînsul se referea la docilitatea dascălului nord corean iar noi nu știam. eu oricum admir textul. e plăcut la citit și nu devine vitriolic sau melodramatic. asta e un merit în spațiul mioriței.

iată domle cineva care are curajul să scrie ceva, să intre în junglă, să pună întrebări, să mă înfrunte, ca autor nu ca eu poetic. pentru că e vorba de eul poetic aici, silviu. si la urma urmei încă sînt departe de \"bube, mucegaiuri și noroi\". n-aș vrea să fiu văzut ca un autor al unor \"poeme frumoase\".
dacă a scrie numai despre \"zâmbetul fericit ca începe o nouă zi\", unde am ajunge.
poezia, dacă voi ajunge vreodată să o scriu, trebuie să mîngîie dar și să muște, să emoționeze dar și să îngrozească. trebuie să aibă inefabil. are textul acesta inefabil sau nu? asta e întrebarea. dacă n-are atunci îl arunc la gunoi. să îl arunc?
merci de trecere și curaj

elena, pe bune că nu înțeleg de ce oamenii se cramponează atît să asocieze răstignirea cu creștinismul. eu aș fi preferat cuvîntul \"atîrnată\" dar nu ar fi plăcut altora. pentru mine \"rastignit/răstignită\" nu mi se pare cu o implicație foarte religioasă (poate pentru că sînt creștin ceva mai obișnuit cu termenul decît alții - paradoxal, nu?). pentru mine \"răstignită\" implică țintuire, atîrnare și suferință nu neaparat întotdeauna cu implicație creștină, but again, it may be just my perception.
despre \"misterul cutremurului\", nici mie nu mi-a plăcut de la bun început. de aceea am să îl schimb. merci

Ela, dacă zici tu, așa trebuie să fie. încerc să modific

Dorina, :) eu cred că cititorii mei și tu printre ei au mai multă imaginațe decît mine. și asta e bine

Alina, mulțumesc. încerc să mai scriu. uneori îmi reușește alteori mai puțin. cărțile îmi aduc aminte de mama, și de tata.

Elena, zîmbesc. ai un entuziasm molipsitor.

Răzvane, după ce am citit ce ai scris am zis... wow! uite domle un om poet.. scrii frumos

Florin, nu știu, dar e interesantă ideea ta și mă bucur că am reușit să te fac să te joci cu ea.

Geta, wow... uite că dacă nu îmi spuneai tu habar nu aveam. mulțumesc. poți să îmi dai mai multe informații? unde? cînd? ce texte au publicat? au vreo ediție electronică? se poate procura revista? mulțumesc.

Ela, știi cum e... eu nu sînt poet, nici nu mă interesează și nici nu cred că voi deveni vreodată. Textele astea lirice sînt locuri pe care eu nu le pot controla. Și asta mă fascinează. Pentru că dacă m-ai cunoaște ai ști că sînt un om foarte banal care ca orice ființă banală vrea să țină totul sub control. Și asta mă intrigă, scrisul, poezia, limbajul acesta de dincolo de noi pe care nu îl pot controla. Ca și cum ar fi un animal sălbatic. În rest, vreau să am o viață liniștită alături de cărțile mele. :)

textul acesta mă face să zîmbesc și îmi sugerează un tango. frumos. se vede treaba că e lucru dificil iubirea asta.

mîhî x, mîhî x, mîhî x

mulțumesc Silvia, mă mai gîndesc

m-a amuzat comentariul tău, Dorina, merci de trecere.

traian, întotdeauna am avut repulsie față de ființele acestea. iar textul acesta este despre ceva asemănător